lentila si eu

daca ne ascundem in spatele principiului morbid ca "errare humanum est", niciodata nu ne vom corecta greselile. si tot in baza abstractizata si hiper extrapolata a acestui principiu, ne vom spune ca asta e scuza pentru care avem inhibitii, care, de ce sa nu o spunem, uneori ne surprind si pe noi.

de cand ma stiu mi-a fost teama de o groaza de lucruri. cu timpul insa, si sub impulsul momentului, sau prin concursul imprejurarilor, m-am vazut nevoita sa imi cam depasesc majoritatea temerilor. mi-era teama sa vorbesc in fata unui auditoriu, nici o problema, primele examene scolastice orale m-au fortat sa ma asez in fata oglinzii si sa imi sustin disertatiile. mi-era teama de intuneric, asa ca o ratacire in cimitir pe la 10 seara m-au lecuit si de asta. mi-era teama de durere, m-am dus sa ma operez.

spre surprinderea mea insa, ma gasesc acum in fata unui mic obstacol, pe care uneori mi-e greu sa il depasesc. uneori ma inhiba lentila. si nu pot sa inteleg defel motivul pentru care mi se intampla asta. mi se pare anormal sa te inhibe lucruri pe care le iubesti, oarecum chiar stupid sa iti fie teama de un obiect atat de inofensiv. de cele mai multe ori, inainte sa ma vad in fata lentilei, mi-e capul plin de idei, de attitudes, de poses, de regii. cand ma vad insa in fata ei, ceva in mine se blocheaza. si desi stiu exact ce trebuie sa fac, corpul si fata mea refuza sa ma asculte. incerc sa imi impun sa imi relaxez mintea, insa probabil tocmai asta e problema. nu ar trebui sa imi impun nimic. ar trebui sa fiu relaxata de la a la z. ar trebui sa am capacitatea sa o ignor, sa nu o simt ca ma aproape arde.

poate ca pe considerentul asta, de cele mai multe ori evit privirea direct in lentila. caut un alt punct, caut un sprijin sa imi ancorez privirea, caut reperul caruia sa ii arat ce am in cap. numai ca nu intotdeauna imi iese. si atunci ma infurii, nu ma mai relaxez defel, nu mai imi vine nimic natural, sunt nemultumita de rezultatul pe care inca nu l-am vazut. si desigur ca am si dreptate. mi se demonstreaza ulterior.

oare ceaiul verde ar face the magic trick?

http://www.photo.net/photodb/photo?photo_id=4558719

vasco rossi

e ho guardato dentro un'emozione
e ci ho visto dentro tanto amore
che ho capito perchè non si comanda il cuore
e va bene così...senza parole

amelia crede ca poate sa vada adanc intr-un sentiment. amelia inca e indeajuns de cu picioarele pe pamant ca sa stie ca nu are cum sa explice vreodata cuiva de ce uneori nu trebuie sa spui nimic. se intelege totul mult prea limpede dintr-o simpla privire.

mi-a spus mie amelia ca nu ii mai trebuie cuvinte. stiu ca minte, nici ea nu se crede. uneori ii mai trebuie si ei cuvinte. in zilele cand se simte de 16 ani are nevoie de cuvinte. azi insa nu. azi s-a dat de trei ori peste cap si s-a facut introspectiva. si cand a vazut cam ce mocneste in ea, si-a spus ca numai oamenii ingusti sau orbi nu vad asta.

amelia radiaza azi de fericire, desi admite si ea ca nu prea i se intampla sa aiba zile la fel de proaste ca asta. insa radiaza pentru ca si-a vazut interiorul.

si da, vasco, amelia iti multumeste pentru iluminare.

e bine asa...
fara cuvinte.

un instant

il faut que je sache maintenant si la montagne se courbait pour me laisser passer.

sois sage, cherie, sois sage au moins jusqu'a quand la montagne sera devant toi.

aproape

desigur ca fiecare avem momente cand ne uitam sacadati la monitor si radem ca prostii citind cate ceva. inevitabil, toti cei din jurul tau isi vor spune ca ai mari probleme cu mansarda, si se vor uita un pic cu compasiune la tine. macar de ar stii de ce razi asa de bine. iti vine sa le faci o schema simplificata, insa pe urma iti spui "bai, povestea asta nu are nici un farmec daca nu e spusa de la a la z". apoi te gandesti "stai, vreau oare sa le spun toata povestea?" si cantarind optiunile, te trezesti ca momentul te-a depasit de mult, si orice gen de explicatie acum ar fi redundanta. (tare de tot cuvantul asta, parca e un balon).

focus, baby, focus, ca nu despre asta era vorba. spuneam...? asa, spuneam ca razi ca prostu' de unu' singur cu ochii in monitor. pai azi madame amelia se regaseste citata cu o chestie pe care a emulat-o intr-un discurs despre culpabilitate, adevar si omisiune (a nu se citi nicicum altfel). evident ca nu am cum sa reproduc intreaga discutie, desi e tentant. da' nu ma tine memoria... convenabil, zic!

asa ca ma gandesc ca ar fi cel mai simplu sa pornesc un mini dictionar explicativ, care promit solemn ca se va updata, de fiecare data cand voi mai gasi cate o explicatie demna de mentionat. sa incep insa cu termenul care se cere definit. porneste totul de te absolva de orice vina. pai sa vedem cazuistica:

1. "Dragule, nu s-a intamplat aproape nimic"
a) "Am un standard teribil in a aprecia infidelitatea, si daca mi-am tras-o cu ala si nu mi-a placut, e ca si cum nu te-as fi inselat."
b) "Un one-night stand nu inseamna mare lucru, e ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic"
c) "Adica si ce daca m-ai prins cu delictu' in mana? Nu e de parca aveam de gand sa fac ceva cu el..."

2. "Esti aproape perfect pentru mine"
a) "E vai de steaua ta, dar dintr-un motiv sau altul imi convine sa stau pe langa tine."
b) "Esti al dracu de gingas si pui niste intrebari cretine, la care ma obligi sa mint cu nerusinare."
c) "Sunt chiar atat de tembela incat sa imi imaginez ca perfectiunea ar exista, insa sunt si destul de rationala ca sa vad ca mai ai de lucru pana acolo"

3. "Aproape te iubesc" (acu intre noi fie vorba, tre sa fii cretina rau sa spui asta, dar e o posibilitate demna de mentionat)
a) "Sunt o naiva care crede ca dragostea are gradatii. Simt ceva pentru tine si nu stiu exact ce, asa ca am debitat ineptia asta. Tine?"
b) "Te-as iubi pe de-a-ntregul daca nu mi-ar fi teama ca o sa imi razi in nas. Asa ca ma ascund frumos dupa o replica amuzanta, usurata ca am spus ce vroiam si tu nu te-ai prins."
c) "Mai fa dracu si tu un gest cat de mic, ca poate te-as iubi de tot, da' nu imi vine"

4. "Aproape te-am iertat"
a) "Da, in visele tale cele mai frumoase. Mai taraste-te putin, imi face prea mare placere sa te vad asa."
b) "Te-am iertat de mult, dar fac pe interesanta"
c) "Nu, nu te-am iertat, si nici nu am de gand sa o fac vreodata!"

5. "Arati aproape perfect, iubita!"
a) "Esti cat China"
b) "Esti cat Dunarea"
c) "Esti si urata, pe langa ca esti cat China"

daca e ceva ce credeti ca merita precizat, please, feel free to.

asa incat, oricand va vine sa folositi cuvantul "aproape" ganditi-va ca poate mai e cineva care il foloseste si stie aproape la fel de bine ca si voi ce implicatii are. aproape te absolva de orice vina pe care aproape o ai pentru ca aproape nu ai gandit mai deloc cand ai facut/spus ceva. ceea ce nu stie insa aproape nimeni e ca acest "aproape", si daca nu te absolva de orice vina, aproape o face uitata.

careful, boys and girls.

to my quoter,
urs truly,
amelia

in loving memory

Daddy's Little Girl
Paints the world With her magic wand...




astazi am senzatia ca pot sa mut muntii din loc. si pentru ca sunt sigura ca pot sa fac asta, azi am ceva numai pentru tine. these are just for dad. pentru tine, pentru ca tie iti place lumea in culorile in care ti-o desenez eu, pentru ca inca mai am bagheta magica. si, desi acum nu mai depasesc contururile desenate intr-o carte de colorat, ca deh, tehnologic, bagheta mea magica acum se numeste hue/saturation, stiu ca inca iti mai place lumea in culorile in care ti-o pictez eu.









ps: Daddy's Little Girl nu mai exista. decat undeva adanc in mine, si undeva la 2 metri sub. Daddy's Little Girl inca mai sunt eu, insa pentru nimeni altcineva decat papa.

blog

nici o poza azi, nici un fel de filosofie de ora 21:00. sunt furioasa. sunt teribil de furioasa.

am descoperit aseara ca mi-a disparut blogul. nu, nu asta, nu fiti blegi. mai aveam eu unul de mi-era tare drag de el. da mah, ala in care mai citeai si tu. eh, de vreo luna nu am mai intrat acolo. aseara mi-a venit geniala idee sa imi iau de acolo posturile. si am constatat cu stupoare ca NU MAI E. unde dracu mi-ati pus blogul mah?! mi-ati aruncat asa, fara sa spuneti nimic, tot ce aveam eu acolo? ma gandesc ca nu era foarte greu pentru ei sa ia blogurile active, sa faca o arhiva pt fiecare si sa le trimita fiecaruia. ca deh, mi-am mai varsat si eu amarul pe acolo. si poate ca mi-ar fi placut sa mai citesc from time to time.

pfoai, ma simt ca si atunci cand mi-a aruncat maica-mea din greseala un jurnal. nu i-am vorbit o saptamana. nu ca as fi stiut ca m-a suparat, ci pentru ca asa era la moda. sa te superi pe parinti pentru orice. eh, tura asta ce mama naibii sa fac? sa ma supar pe ag? oh, da, ar fi o super rezolvare. sa ii dau un mail si sa ii spun ca m-am ofuscat ca nu m-a anuntat ca se duce dracu sectiunea weblogs? sa ii spun ca ma asteptam la tratament preferential, ca eu nu scriam la el decat pe blogs?

mama, cat imi e de ciuda... plus ca mi se pare de prost gust rau de tot. nu ii iei omului gandurile si feelingu' si pe urma le arunci la gunoi. eu imi vreau blogul inapoi!!!

huo!