Retro-introspectie

Imi place uneori sa spun ca traiesc in doua universuri paralele. Imi omor celula cu celula trupul in universul in care ma intalnesc zi de zi cu alte fete descompuse. Ce bine ca s-au inventat cosmeticele! Insa, in acelasi timp, imi renasc atomii in mica mea lume aflata dincolo de tangibil. Am avut-o dintotdeauna, insa nu am stiut niciodata sa mi-o definesc.

Azi insa mi-am gasit latitudinea si longitudinea. Si, asa cum toate lucrurile mari au o rezolvare simpla, mi-au fost de ajuns sa inteleg...

Am pamantul in care mi-am infipt radacinile cu greu. E acelasi pamant in care imi cresc iarba si pomii cu fructe, si imi sadesc zi de zi vise nespuse si indraznete. Am aerul care imi sufla usor in frunze si imi aduce povesti din departare. Uneori, cand imi deschid aripile, imi sufla puternic sub ele, si ma conduce oriunde as vrea sa ajung. Am focul care imi face corpul sa vibreze si sangele sa clocoteasca in vine. Am apa care mi se aseaza mica si limpede pe petale, imi spala lacrimile si imi creste comori nebanuite din ramuri uscate.

Da, suntem liberi sa alegem daca vrem sa traim inmormantandu-ne zi de zi cate putin din noi, sau cu certitudinea ca exista a Gaea numai a noastra.

Tu mi-esti Gaea. Nimeni nu va stii asta vreodata, pentru ca nu e nimeni aici, in afara de noi.

PS: Multumesc inca o data, Alex, pentru poza.

Aratatul cu degetul

Demarez un proiect. Aratatul cu degetul. Azi am sa ii arat cu degetul pe toti oamenii pe care ii apreciez. Pentru cine nu ii cunoaste inca, aruncati un ochi pe Softspots, Blogroll si Photographers. My respects, ladies and gentlemen.

My Angel

I can fly
But I want his wings
I can shine even in the darkness
But I crave the light that he brings
Revel in the songs that he sings
My angel
I can love
But I need his heart
I am strong even on my own
But from him I never want to part
He's been there since the very start
My angel
Bless the day he came to be
Angel's wings carried him to me
Heavenly

PS: Multumesc Alex pentru poza.

PPS: Multumesc Ale.

Unbound

I am drawn to her
Like a moth to the flame
She leads me down
Unbound.

I am lost
Has anybody seen me?

No borders
No fences
Unbound

This is the last one from the series. This ends my statement about the woman who breaks the boudaries.
This is the tribute I pay to women who know how, when and why they need to break the borders.

Thanks J.

Femmina

Femmina come la terra

Femmina come la guerra

Femmina come la pace

Femmina come la croce

Femmina come la voce

Femmina come sai
Femmina come puoi
Femmina come la sorte
Femmina come la morte
Femmina come la vita

Femmina come l’entrata
Femmina come l’uscita
Femmina come le carte
Femmina come sai
Femmina come puoi

Emotionally Unavailable

Cand ni se pune pata, ni se rupe de ce lasam in jur. Ne punem eticheta de Emotionally Unavailable, si, dupa noi potopul.

De unde atata aroganta? De unde atata miserupism? Eu nu am chef sa fiu de treaba, mi se fix falfaie ca pe langa mine au inceput sa freamate cel putin vreo 3 corpuri, intrebandu-se ce corabii mi s-au mai inecat, unde mi s-a frant o aripa, ce buza imi sangereaza?

Ia mai scutiti-ma de starile voastre pretioase. PMS continuu, asta sunteti cu totii.

Da, sunt furioasa. Nu, nu asa trebuia sa sune textul atasat fotografiilor de mai jos. Poate ca acum ar trebui sa imi cer scuze ca am dus imaginile in directia asta. Insa nu am sa o fac. Pentru simplul motiv ca poate cineva o sa reactioneze la semnalul acesta de alarma.

The Unbreakable

Stop hiding, nobody is unbreakable!

Tag - First blog

Primit de la Monoloage:

Care este primul blog citit?

Uau, asta e chiar usoara rau de tot. Primul primul a fost al lui Andrei Gheorghe.

Si imediat dupa el au urmat cateva altele de pe forumul adiacent site-ului web, de unde mi-amintesc ca eram fascinata de blogul unei useritze, care isi spunea Selkia, la Strega. Oare ce mai face Selkia? :p

Sa il dam si mai departe, zic. Merge la Alecu, Venera, Curtezana si Alin

Sixth of July

There I was, on a July morning,
Looking for love...

Thought it was gonna be different this year. Boy, was I wrong. Same void, same hole, same emptiness. Same old corner in me, bleeding over and over again. Same old questions, same old lack of any trace of answer.

Same old missing you...