Liar, Liar, Pants on Fire

Uita-te adanc in ochii mei
Si spune-mi ca viata nu e frumoasa
Si am sa iti rad in fata.

Uita-te adanc in ochii mei
Si spune-mi ca nu mai vrei sa razi vreodata
Si am sa iti plesnesc obrazul.

Uita-te adanc in ochii mei
Si spune-mi ca nu ai sa mai iubesti
Si am sa iti ranesc venele.

Uita-te adanc in ochii mei
Si spune-mi ca totul e inutil
Si am sa te iau cu mine.

Cine mai stie ce e aia rima?

Mi s-au ars trei capete de versuri
Le-am tinut in soare si s-au facut scrum.
Mi s-au ars si patru dorinte
Si vreo doi neuroni.

De ieri ma invart in sensul acelor de ceasornic,
Si caut rime, caut ganduri,
Gasesc bube, mucigaiuri si noroi
Si nu am de gand sa isc frumuseti si sensuri noi.

Las'! Le cedam posteritatii.
Eu stiu sa imi duc mainele si vinerea
Si daca sunt cu trei versuri mai saraca
Si patru dorinte.

Si cu neuronii ce ma fac?

Medusa

"De ce cresc oamenii impreuna si pe urma o iau pe carari diferite?"
Da.

E tot ce pot sa raspund la intrebarea asta. Nu am nici cea mai vaga idee. Dar nici nu vreau sa pornesc de la premisa ca asa se intampla de fiecare data. Da, oamenii se instraineaza de la un moment dat. Da, oamenii uita sa se mai iubeasca de la un moment dat. Da, oamenii omit sa isi mai respire aerul prin plamanii celuilalt. Si nu in ultimul rand, da, poti sa eviti asta.

Pana la urma, cred ca totul e sa ai puterea sa nu il pietrifici pe cel de langa tine. Nu am sa pretind acum ca sunt mare specialista in relatii, insa am avut cateva din care la dracu daca nu am invatat o groaza de lucruri. Sigur, cei care pana acum au avut maxim o relatie si eventual se chinuie sa si-o cladeasca pe a doua, ar putea sa imi spuna ca aberez, ca si ei stiu ce e aia relatie si cu ce se mananca. Well, ladies and gents, nu stiti. Imi pare rau, dar nu stiti.

Am stat langa caractere extrem de diferite. Am stat langa un egoist, langa un papa-lapte, langa un ambitios, langa un narcisist, langa un afemeiat, langa un romantic, langa un afectat de complexul lui Oedip. Toti, fara exceptie, au parut a fi exact ceea ce imi lipsea. Pana in ziua cand mi-am intors privirea spre ei, mi-am asmutit serpii din par, si i-am impietrit.

Azi stau langa mine. Pentru ca el e eu si eu sunt el. Azi stau acolo unde e locul meu, in sfarsit. Si nu o spun pentru ca el citeste, nu o spun fiindca sunt afectata de sindromul primelor luni, nu o spun fiindca depind de el. O spun cu tarie si convingere, pentru ca m-am aflat si m-am inteles, si pentru ca el a fost langa mine de cand am inteles ce imi doresc. Si stiu cu tot corpul, cu sufletul si cu mintea ca nu am sa il impietresc. Si nici nu am sa scuip sange in urma lui.

De ce cresc oamenii diferiti? Naiba stie. O fi din cauza coruptiei genetice. O fi gaura din stratul de ozon. Dar de ce ai sta sa plangi dupa o usa inchisa? Da, e inchisa, uita-te bine. Nu ar fi mai bine sa iti indrepti pasii catre orice s-o fi deschis acum? Ti-am spus, no fear, avem lanterne. Si flashuri. Si stative. Si nu o sa te orbim. Si o sa iti cantam si July Morning, as soon as you'll be looking for love :P

Postul asta, privit din afara, nu prea are noima. Are in schimb legatura cu ceea ce mi-a framantat seara de ieri si ziua de azi. Are legatura cu doua discutii pe care le-am purtat cu doi oameni dragi mie. Nu intrebati nimic, nu cereti lamuriri suplimentare. Cei vizati vor stii.

Cine are nevoie de motive?

Am asistat zilele trecute la o discutie pe tema "De ce sa ai amanta?" Pai daca ar fi sa rezum pe scurt cele 10 motive primordiale, ordinea ar fi cam asa:
1. Bad sex.
2. Bad sex.
3. Bad sex.
4. Bad sex.
5. Bad sex.
6. Bad sex.
7. Bad sex.
8. Bad sex.
9. Bad sex.
10. Bad sex.

Dar daca punem invers problema? Daca am cauta 10 motive sa NU ai amanta? Si aici astept feedback de la voi. Cineva mi-a zis ca as putea sa pun de 10 ori "good sex". :D

Eu inca nu sunt convinsa ca e destul. Feed me answers.

Elsewhere

Cred ca niciodata nu sunt acolo unde ar trebui fix atunci cand ar fi nevoie de mine. Si asta poate crea ostare idioata de inutilitate. Se intampla ceva si tu trebuie sa fii acolo, ajungi cu 5 minute mai tarziu, faptul s-a consumat, si brusc prezenta ta nu mai e necesara.

Ma lovesc mai mereu de asta. Nu mi se spune nimic, nu mi se reproseaza nimic, insa am mereu senzatia ca sunt cu un pas in urma. Si habar nu am ce pastile se iau ca sa iti imbunatatesti asa-zisa asertivitate.