Bilant

La sfarsit de an, nu am sa imi fac bilantul pe 2007. Ar fi prea multe de spus, prea multe locuri de prezentat, o groaza de intamplari care mi-au marcat anul si nenumarate emotii pe care in nici un caz nu am cum sa le reproduc in cuvinte.

Sunt insa unele lucruri care merita spuse: merita sa va amintesc tuturor ca avem cu totii asa mare nevoie de parinti... Nu ne dam seama de asta mai niciodata, decat poate in momentele in care suntem noi cu gandurile noastre. Eu am simtit asta cand am impodobit bradul cu mama mea buna. Mi-a fost bine acasa, cu ea. Mi-a lipsit papa, mi-a lipsit ultima ora tarzie din noapte cand am impodobit bradul cu el, insa am inteles ca nu pot sa imi leg existenta de amintiri pe care stiu ca nu am sa le mai pot reinvia vreodata. Am sarit de la o idee la alta. Tipic, stiu, boo. Simteam nevoia sa spun asta.

In alta ordine de idei, i-am facut mamei blog. Abia astept sa o citesc, mama scrie asa de frumos. Sper doar sa aiba puterea sa isi publice gandurile.

Si nu in ultimul rand, am si eu o dorinta pentru anul care vine: vreau sa fie toti cel putin asa de fericiti pe cum imi doresc eu sa fie. Toti o merita din plin. Mi-am schimbat complet atitudinea fata de oameni, si vreau din tot sufletul sa li se intample cele mai frumoase lucruri.

Gata, hai, La Multi Ani tuturor, happiness, merriness, peacefulness.

Papa

Cica papa a publicat anul asta...

HA!

Zully

Nu vreau sa spun nimic altceva decat ca ma bucur ca te-am cunoscut.

Enchante, Madame!

Yesterday...

...All my troubles seemed so far away...

Ei, nu e de parca as avea troubles. Mi-am amintit de melodia asta stand sub dush. Si ca un facut, pornind de la Yesterday, mi-am amintit de ziua in care am pus mana prima oara pe un DSLR. Ca sa vedeti cam ce legaturi se fac in mintea femeilor, si cat sunt de logice si coerente ;)

Cred ca nici macar nu stiam ce inseamna DSLR. Probabil ca imi imaginam ca e o firma producatoare de aparate foto. Si ma uimea cat e de maaaare aparatul foto. Moama, ce si misto suna butonelul ala mic si negru cand il apasai. Uaaaa!!!

E clar ca habar nu aveam yesterday ce e aia apertura, ce e ala timp de expunere. Mai mult ca sigur ca as fi zis ca timpul de expunere e cat stai descoperita in fata cuiva, sau cine stie ce enormitate :)) Iar in ce priveste apertura, well, sa nu o dam in obraznicii :)) Si ca sa incheiem seara in acelasi ton, Alecu imi spune "Uite, de aici cresti ISO". Serios? You do? :)) Uau, excelent, acum stiu cum sa cresc ISO, da' cine dracu e ISO ala si ce masina are?

All in all, cred ca mai jos zace triggerul. Nu cred ca i-am multumit niciodata lui Alecu pentru ca m-a pus sa apas in seara aia. Nu o sa ii multumesc nici acum. Poate cand o sa imi tina speech-ul de deschidere la expozitie :)) Si mai mult ca sigur o sa spuna "I have ze evidence that she used to suck MORE than she does today" :)) Well, darling, ca sa nu mai ai ocazia sa spui asta, here I go on my own :D Laugh at will, dears, laugh at will... :))

Once Upon a Time

I-am promis lui Lullaby un Once Upon a Time story.

Lullaby, iata-ti povestea. Am sa te las sa o descoperi by yourself. Enjoy.

Elle

Desigur ca as putea sa va spun acum o poveste despre conditia femeii si lanturile pe care si le pune singura. In mod cert as putea incerca inca o analogie complicata si abstracta despre rugina unei zale si rugina care zace in noi. Dar nu as face decat sa obstructionez adevarata poveste care merita spusa.

Am sa va spun scurta poveste a Ellei. Pe Elle am cunoscut-o acum vreo jumatate de an. In secunda 2 s-a dezbracat fara vreo inhibitie in fata mea, in timp ce imi povestea despre locurile din Europa pe care le-a vazut. Vreme in care eu nu imi reveneam din siderare. Si da, de ce sa mint, nu imi puteam lua ochii de la corpul ei absolut impecabil (asta ar fi alta poveste, si nu am patratele rosii in dotare). Exrem de dezinvolta, extrem de impacata cu ea insasi, mandra ca e femeie si ca poate sa arate asta. Cu un sot care o soarbe din ochi si o incurajeaza sa pozeze, cu o voce usor ragusita, cu o atitudine prietenoasa, Elle e intr-un cuvant model.

Mi-ar placea sa lucrez mai des cu femei atat de in largul lor ca si Elle.

Si, pentru cine inca nu stie, Elle a aparut aici.

Unde sunt curtezanele?

Disclaimer: In apelativul "Curtezana" nu e nimic vulgar, nu are nici o inclinatie cu prostitutia. Curtezana e o femeie de la A la Z. Curtezana e cea inteligenta, sharp, cea care nu se teme de o lume a barbatilor, cea care stie sa isi foloseasca atu-urile de femeie.

Mi-e asa de dor de curtezane. Mi-e dor sa vad o femeie care stie sa se poarte. Mi-e dor de naturalete si de erotism debordant, fara a face cel mai mic efort. De unde imi vine dorul asta de curtezane? Imi alergau mai devreme prin cap diverse franturi de discutii: "Alina, ii arati te rog cum sa isi tina piciorul?", "Alina, aranjeaza-i te rog mana", asta ca sa nu mai vorbim de cat de lalai si cat de sleoampete pot fi unele fete. M-am saturat pana peste cap de femei carora le spui "Fii senzuala" si in secunda doi si-au tras o fusta mini pe ele, un top fara bretele, tocuri cat de inalte, pe care nu stiu sa stau, si gataaaa. Bai, ti-am zis sa fii senzuala, nu tarfa de la colt.

Cred ca ne-am luptat asa de mult sa avem drepturi egale cu ale barbatilor, incat nu mai credem ca suntem in stare sa le atragem atentia altfel decat incercam sa abordam un look porno. HO! Nu trebuie sa te infometezi ca sa fii senzuala, nu trebuie sa te dezbraci ca sa fii senzuala, nu trebuie sa ai tone de makeup (prost aplicat, desigur) ca sa fii senzuala.

Probabil ca maine nu o sa mai fiu la fel de furioasa pe surogatele astea. Sunt sanse mici, totusi. Pentru ca ma infurie day by day tzoapele astea de doi lei care se cred seducatoarele mileniului.

Si desigur ca nu am sa pun nici o fotografie la acest post, pentru ca deh, orice s-ar simti lezata daca si-ar vedea imaginea sub un asemenea manifest. Poate doar Jules ar intelege antonimia, dar cu ea nu am mai tras de mult, asa ca no pictures.

Nighty night, ladies.

Late at night...

... you can hear her whisper

I'd love to take you home with me and tuck you into bed
I'd love to see what makes you tick inside your pretty head

I wish that I could keep you in a precious chinese box
On sundays I would pray for you so it would never stop

I'd love to hear you laugh tonightI'd love to hear you weep
I'd love to listen to you while you're screaming in your sleep

I'd love to soothe you with my voice and take your hand in mine
I'd love to take you past the stars and out of reach of time

I'd love to see inside your mindto tear it all apart
To cut you open with a knife and find your sacred heart

I'd love to take your satin dolls and tear them all to shreds
I'd love to mess your pretty hairI'd love to see you dead

Mea Culpa

De fapt, nu e doar MEA culpa :D

Iar te neglijez. De cate ori am voie sa spun ca lipsa de inspiratie e de vina?

Adevarul e ca am vreo 3 posturi in cap, stau asa, in coada de peste, pentru ca nu am pozele aferente.

Cuiva ii e lene sa se apuce de ele :D

Giving credit

This post goes out to all the volunteer photographers working to cover at best the International Romani Art Festival.

All the best to you all.

PS: Keep the chimping off the stage and yourselves out of the others' viewfinders.

Love needs no words

Retro-introspectie

Imi place uneori sa spun ca traiesc in doua universuri paralele. Imi omor celula cu celula trupul in universul in care ma intalnesc zi de zi cu alte fete descompuse. Ce bine ca s-au inventat cosmeticele! Insa, in acelasi timp, imi renasc atomii in mica mea lume aflata dincolo de tangibil. Am avut-o dintotdeauna, insa nu am stiut niciodata sa mi-o definesc.

Azi insa mi-am gasit latitudinea si longitudinea. Si, asa cum toate lucrurile mari au o rezolvare simpla, mi-au fost de ajuns sa inteleg...

Am pamantul in care mi-am infipt radacinile cu greu. E acelasi pamant in care imi cresc iarba si pomii cu fructe, si imi sadesc zi de zi vise nespuse si indraznete. Am aerul care imi sufla usor in frunze si imi aduce povesti din departare. Uneori, cand imi deschid aripile, imi sufla puternic sub ele, si ma conduce oriunde as vrea sa ajung. Am focul care imi face corpul sa vibreze si sangele sa clocoteasca in vine. Am apa care mi se aseaza mica si limpede pe petale, imi spala lacrimile si imi creste comori nebanuite din ramuri uscate.

Da, suntem liberi sa alegem daca vrem sa traim inmormantandu-ne zi de zi cate putin din noi, sau cu certitudinea ca exista a Gaea numai a noastra.

Tu mi-esti Gaea. Nimeni nu va stii asta vreodata, pentru ca nu e nimeni aici, in afara de noi.

PS: Multumesc inca o data, Alex, pentru poza.

Aratatul cu degetul

Demarez un proiect. Aratatul cu degetul. Azi am sa ii arat cu degetul pe toti oamenii pe care ii apreciez. Pentru cine nu ii cunoaste inca, aruncati un ochi pe Softspots, Blogroll si Photographers. My respects, ladies and gentlemen.

My Angel

I can fly
But I want his wings
I can shine even in the darkness
But I crave the light that he brings
Revel in the songs that he sings
My angel
I can love
But I need his heart
I am strong even on my own
But from him I never want to part
He's been there since the very start
My angel
Bless the day he came to be
Angel's wings carried him to me
Heavenly

PS: Multumesc Alex pentru poza.

PPS: Multumesc Ale.

Unbound

I am drawn to her
Like a moth to the flame
She leads me down
Unbound.

I am lost
Has anybody seen me?

No borders
No fences
Unbound

This is the last one from the series. This ends my statement about the woman who breaks the boudaries.
This is the tribute I pay to women who know how, when and why they need to break the borders.

Thanks J.

Femmina

Femmina come la terra

Femmina come la guerra

Femmina come la pace

Femmina come la croce

Femmina come la voce

Femmina come sai
Femmina come puoi
Femmina come la sorte
Femmina come la morte
Femmina come la vita

Femmina come l’entrata
Femmina come l’uscita
Femmina come le carte
Femmina come sai
Femmina come puoi

Emotionally Unavailable

Cand ni se pune pata, ni se rupe de ce lasam in jur. Ne punem eticheta de Emotionally Unavailable, si, dupa noi potopul.

De unde atata aroganta? De unde atata miserupism? Eu nu am chef sa fiu de treaba, mi se fix falfaie ca pe langa mine au inceput sa freamate cel putin vreo 3 corpuri, intrebandu-se ce corabii mi s-au mai inecat, unde mi s-a frant o aripa, ce buza imi sangereaza?

Ia mai scutiti-ma de starile voastre pretioase. PMS continuu, asta sunteti cu totii.

Da, sunt furioasa. Nu, nu asa trebuia sa sune textul atasat fotografiilor de mai jos. Poate ca acum ar trebui sa imi cer scuze ca am dus imaginile in directia asta. Insa nu am sa o fac. Pentru simplul motiv ca poate cineva o sa reactioneze la semnalul acesta de alarma.

The Unbreakable

Stop hiding, nobody is unbreakable!

Tag - First blog

Primit de la Monoloage:

Care este primul blog citit?

Uau, asta e chiar usoara rau de tot. Primul primul a fost al lui Andrei Gheorghe.

Si imediat dupa el au urmat cateva altele de pe forumul adiacent site-ului web, de unde mi-amintesc ca eram fascinata de blogul unei useritze, care isi spunea Selkia, la Strega. Oare ce mai face Selkia? :p

Sa il dam si mai departe, zic. Merge la Alecu, Venera, Curtezana si Alin

Sixth of July

There I was, on a July morning,
Looking for love...

Thought it was gonna be different this year. Boy, was I wrong. Same void, same hole, same emptiness. Same old corner in me, bleeding over and over again. Same old questions, same old lack of any trace of answer.

Same old missing you...

Liar, Liar, Pants on Fire

Uita-te adanc in ochii mei
Si spune-mi ca viata nu e frumoasa
Si am sa iti rad in fata.

Uita-te adanc in ochii mei
Si spune-mi ca nu mai vrei sa razi vreodata
Si am sa iti plesnesc obrazul.

Uita-te adanc in ochii mei
Si spune-mi ca nu ai sa mai iubesti
Si am sa iti ranesc venele.

Uita-te adanc in ochii mei
Si spune-mi ca totul e inutil
Si am sa te iau cu mine.

Cine mai stie ce e aia rima?

Mi s-au ars trei capete de versuri
Le-am tinut in soare si s-au facut scrum.
Mi s-au ars si patru dorinte
Si vreo doi neuroni.

De ieri ma invart in sensul acelor de ceasornic,
Si caut rime, caut ganduri,
Gasesc bube, mucigaiuri si noroi
Si nu am de gand sa isc frumuseti si sensuri noi.

Las'! Le cedam posteritatii.
Eu stiu sa imi duc mainele si vinerea
Si daca sunt cu trei versuri mai saraca
Si patru dorinte.

Si cu neuronii ce ma fac?

Medusa

"De ce cresc oamenii impreuna si pe urma o iau pe carari diferite?"
Da.

E tot ce pot sa raspund la intrebarea asta. Nu am nici cea mai vaga idee. Dar nici nu vreau sa pornesc de la premisa ca asa se intampla de fiecare data. Da, oamenii se instraineaza de la un moment dat. Da, oamenii uita sa se mai iubeasca de la un moment dat. Da, oamenii omit sa isi mai respire aerul prin plamanii celuilalt. Si nu in ultimul rand, da, poti sa eviti asta.

Pana la urma, cred ca totul e sa ai puterea sa nu il pietrifici pe cel de langa tine. Nu am sa pretind acum ca sunt mare specialista in relatii, insa am avut cateva din care la dracu daca nu am invatat o groaza de lucruri. Sigur, cei care pana acum au avut maxim o relatie si eventual se chinuie sa si-o cladeasca pe a doua, ar putea sa imi spuna ca aberez, ca si ei stiu ce e aia relatie si cu ce se mananca. Well, ladies and gents, nu stiti. Imi pare rau, dar nu stiti.

Am stat langa caractere extrem de diferite. Am stat langa un egoist, langa un papa-lapte, langa un ambitios, langa un narcisist, langa un afemeiat, langa un romantic, langa un afectat de complexul lui Oedip. Toti, fara exceptie, au parut a fi exact ceea ce imi lipsea. Pana in ziua cand mi-am intors privirea spre ei, mi-am asmutit serpii din par, si i-am impietrit.

Azi stau langa mine. Pentru ca el e eu si eu sunt el. Azi stau acolo unde e locul meu, in sfarsit. Si nu o spun pentru ca el citeste, nu o spun fiindca sunt afectata de sindromul primelor luni, nu o spun fiindca depind de el. O spun cu tarie si convingere, pentru ca m-am aflat si m-am inteles, si pentru ca el a fost langa mine de cand am inteles ce imi doresc. Si stiu cu tot corpul, cu sufletul si cu mintea ca nu am sa il impietresc. Si nici nu am sa scuip sange in urma lui.

De ce cresc oamenii diferiti? Naiba stie. O fi din cauza coruptiei genetice. O fi gaura din stratul de ozon. Dar de ce ai sta sa plangi dupa o usa inchisa? Da, e inchisa, uita-te bine. Nu ar fi mai bine sa iti indrepti pasii catre orice s-o fi deschis acum? Ti-am spus, no fear, avem lanterne. Si flashuri. Si stative. Si nu o sa te orbim. Si o sa iti cantam si July Morning, as soon as you'll be looking for love :P

Postul asta, privit din afara, nu prea are noima. Are in schimb legatura cu ceea ce mi-a framantat seara de ieri si ziua de azi. Are legatura cu doua discutii pe care le-am purtat cu doi oameni dragi mie. Nu intrebati nimic, nu cereti lamuriri suplimentare. Cei vizati vor stii.

Cine are nevoie de motive?

Am asistat zilele trecute la o discutie pe tema "De ce sa ai amanta?" Pai daca ar fi sa rezum pe scurt cele 10 motive primordiale, ordinea ar fi cam asa:
1. Bad sex.
2. Bad sex.
3. Bad sex.
4. Bad sex.
5. Bad sex.
6. Bad sex.
7. Bad sex.
8. Bad sex.
9. Bad sex.
10. Bad sex.

Dar daca punem invers problema? Daca am cauta 10 motive sa NU ai amanta? Si aici astept feedback de la voi. Cineva mi-a zis ca as putea sa pun de 10 ori "good sex". :D

Eu inca nu sunt convinsa ca e destul. Feed me answers.

Elsewhere

Cred ca niciodata nu sunt acolo unde ar trebui fix atunci cand ar fi nevoie de mine. Si asta poate crea ostare idioata de inutilitate. Se intampla ceva si tu trebuie sa fii acolo, ajungi cu 5 minute mai tarziu, faptul s-a consumat, si brusc prezenta ta nu mai e necesara.

Ma lovesc mai mereu de asta. Nu mi se spune nimic, nu mi se reproseaza nimic, insa am mereu senzatia ca sunt cu un pas in urma. Si habar nu am ce pastile se iau ca sa iti imbunatatesti asa-zisa asertivitate.

From Dawn Till Dusk

04:54 a.m. Ce naiba caut in fata compului la ora asta? Probabil un pic de motivatie. Am stat aproape 24 de ore langa o fata absolut delicioasa si nu am fost in stare sa trag nimic. Lene, plictis, sictir, pana inspiratioLALA, habar nu am.

Cert e ca nu m-am ales decat cu o durere de spate si o dezamagire maxima. Extrem de prolifica, nu am ce zice.

Ma gandeam la Cenusareasa mai devreme, si cum lucra ea "From dawn till dusk", si ma gandeam ca tre sa fi fost o mare fraiera fata. Cum sa lucrezi atat? Dar, at the end of the day (sau ma rog, at the beginning of tomorrow, daca te uiti la ceas), poate ca nu e chiar asa o mare tampenie sa muncesti from dawn till dusk. Something's GOTTA give!

And yes, something WILL give, dar nu de la mine. Stay alert for updates, I shall enlighted you.

PS: @Omu' cu paru' rosu: Nu am uitat de energofagii aia care inca ma mai sug from time to time. O sa iti mai spun cum e cu ei. :P

Energofagii

Imi vine greu sa cred ca mi-am neglijat dragul de blog in halul asta. As minti daca as spune ca nu am avut timp. Pe dracu, am avut timp berechet. Insa pur si simplu nu am avut energia necesara sa postez.

M-am lovit de cativa energofagi lately si cred ca m-au lasat cam fara resurse. Norocul meu ca m-am scuturat la timp, si ca nu am de gand sa imi mai permit sa ma las secata de puteri.

Asa ca revin in curand, in forta :D

Linkless

Ma gandeam de ieri la postul asta. Insa azi, cand m-am asezat in fata calculatorului, am realizat ca nici una din idei nu era buna. Pentru ca se amesteca in mine o groaza de emotii si de sentimente teribil de contradictorii, si daca le-as pune pe toate aici, ar iesi o varza demna de cea mai mare salata vazuta vreodata.

This one is for the one that gave me the chance to be here.

I love you...

Here I Am...

... on the road again,
There I am, up on the stage,
Here I go, I'm playing star again
There I go, I turn the page.

Is this what we are bound to do for a lifetime? Turn the page? Whenever the road turns narrow and harsh, we just look behind for a second and turn the page?

For all I care, I can do this. It's just that at times I get the feeling I may have left a part of me somewhere back on that road. I do not wish to be a star, yet again, my deepest desire is to be my own life's star. How do I do that? I am not sure whether I have figured it out. But I am sure as hell I do not plan to stop here. As William Forrester put it: "The rest of those gone before us cannot steady the unrest ofthe ones to follow". And I know that everybody is here only for a little while. Than why not make the best out of it?

Go ahead, chase clouds, pursuit restlesness, cheer for sparkles of adventure and novelty and suck out all the marrow of life. You all deserve it!

Pentru ca pot

- Tu pentru ce revista lucrezi?
- Pentru nici una.
- Si atunci de ce te risti si stai in ac de par?
- Pentru ca imi place?!

PS: Copyright 2006-2007 Alina Vasilescu. Toate imaginile sunt proprietatea mea si nu pot fi folosite integral sau partial fara permisiunea mea, in concordanta cu legea nr 8/1996, privind dreptul de autor si drepturile conexe.

Frana si de la capat?

Ne trece timpul prea repede, si habar nu avem ce sa facem cu el. Ne trec secundele si nici macar nu ne dam seama. Pana ne desteptam noi din crunta reverie in care ne azvarlim voit, rotile incep sa nu ni se mai invarta la capacitate maxima, sabotii de frana par sa fi ruginit, si viteza maxima admisa pe sinele noastre scade dramatic. Nici macar atunci nu cred ca devenit perfect constienti de cat de mult si de intens ne irosim viata, cat de neglijenti suntem si cat de aroganti. Nu am sa imi reincep discursul ala vechi cu "mergeti acasa si spuneti-le celor dragi cat de mult ii iubiti", insa, in sinea mea, stiu ca asta am de facut. Stiu ca nu am timp de pierdut, stiu ca daca nu ma trezesc acum, s-ar putea sa fie deja prea tarziu. Am atatea lucruri de facut inainte sa trebuiasca sa ma supun limitei de viteza...

Retrovision

Cateodata e bine sa mai privesti si in urma. S-ar putea sa ai surprize placute. Si s-ar putea sa nu uiti de unde ai plecat.

M-am surprins astazi sa o revad pe Syl. Mi-a picat bine, cumva, vad ca fotografiile au darul de a te arunca intr-o valtoare de amintiri. Frumoasa fata, smart and sassy.

Enjoy her!

Playlist no 4 - Office Sounds (sau ce a scapat azi de "B")

1. Cirque du Soleil - Alegria
2. Marylin Manson - Vodevil
3. Simply Red - Stars
4. Cranberries - Linger
5. Alanis Morissette - So Unsexy
6. Bonfire - You Make Me Feel
7. Depeche Mode - Walking in my Shoes
8. Mihai Margineanu - Mai Stii?
9. Nadiya - Si Loin de Vous
10. Lamb - Gabriel
11. Outkast - Hey Ya
12. Anna Tatangelo - Colpo di Fulmine
13. El Tios Carlos - Pares Y Nones
14. INXS - Hot Girls
15. Queen - Don't Stop me Now
16. Phil Collins - Can't Stop Loving You
17. The Christians - Words
18. Heroes del Silencio - Entre dos Tierras
19. Depeche Mode - The Sinner in Me
20. Gorillaz - Dare
21. Eternal - Don't You Love Me
22. Aretha Franklin - I Say a Little Prayer
23. ATB - After the Flame
24. Frou Frou - Let Go
25. Robbie Robertson - Unbound

Corbii nu zboara singuri

Who we are never changes
What we are never stops changing.

Ciudat e ca, desi ne adaptam mereu, un lucru ramane constant: talentul de a ridica ziduri intre noi si cei care nu fac altceva decat sa ne sufle vant in aripi. Si pe urma tot noi avem tupeul (sau naivitatea, inca nu sunt sigura) sa ne uitam mirati in jur, si sa ne intrebam de ce nu e nimeni prin jur, sa zboare alaturi de noi. Ne spunem apoi ca, aidoma corbilor, putem sa zburam si singuri, doar ca, inainte sa apucam sa ne afisam zambetul tamp al victoriei nemeritate, aripile ni se desfac, ceara din ele se topeste, si, intr-un picaj dement, ne revedem toate erorile si ororile de pana atunci. Si, cu doar o secunda inainte de a ne face creierii zob, ne cuprind regretele si remuscarile si am vrea sa putem da timpul inapoi, sa ne spargem zidurile inainte de a le cladi, si sa ne intindem aripile alaturi de cei care ne-au suflat vant in ele.

And the raven, never flitting,
Still is sitting, still is sitting...

Wishing Upon a Star

Bitter are the tears of a child: Sweeten them.

Deep are the thoughts of a child: Quiet them.

Sharp is the grief of a child: Take it from him.

Soft is the heart of a child: Do not harden it.

Limite?! Oare?

Tu nu ai sa imi cunosti niciodata limitele. Pentru ca eu nu mai am limite. Nu mai sunt o femeie obisnuita, cu prejudecati si principii, nu mai sunt ceea ce stiam sa fiu.

Nu am limite, si stiu ca nu o sa mai am vreodata. Zi dupa zi, flash dupa flash, picatura dupa picatura, imi modelez corpul si fiinta dupa o lentila care imi sfredeleste carnea cu o insistenta bolnavicioasa. Nu stiu unde, de-a lungul drumului, m-am transformat. Ma hranesc cu sticla, imi potolesc setea cu sunete surde de shutter, imi ascut simturile in ritm de flash declansat.

Mai sunt reala, sau am devenit pe parcurs o inventie a luminilor si a umbrelor? Si daca e asa, mai vreau oare sa fiu reala? Aici nu exista oboseala, nu exista somn, nu exista timp sau spatiu. Aici suntem doar eu si tu, roade ale unor imaginatii debordante. Aici e doar o bruma de aer pe care sa o respiram, e doar apa picurand frenetic din par, e doar piele maslinie si ochi inchisi.

Stii, oamenii nu stiu niciodata cum sa se comporte cu sexualitatea lor. Probabil ca asta e motivul pentru care inca mai vad priviri pline de repros si judecati aspre. Insa putin imi pasa. Corpul meu e cel mai de pret bun al meu. Cu el imi deschid usi, cu el imi port cu mandrie pasii prin lume, cu el alin nelinstiti si astampar dorinte, si tot cu el voi da viata. Si atunci, de ce m-as teme de el? De ce nu i-as impinge limitele? De ce mi l-as suprima in textile si curele?

Ce se spune de 1 Martie?

Habar nu am ce se ureaza de 1 Martie. Oricum, nu cred ca e gresit sa urezi femeilor pe care le cunosti sa aiba o primavara frumoasa si sa li se indeplineasca toate dorintele.

PS: E pentru prima oara cand in birou miroase asa de frumos. La naiba, IAR zambila e de vina? :P

Still Life vs Real Life

Uneori ma intreb daca nu e mai simplu sa fii o masa plastica, intr-o vitrina Valentino, sa flirtezi cu o alta masa plastica dintr-o vitrina Max Mara, sa ai sticla care te apara de intemperii, de orice fel ar fi ele, si, desigur, ai plasticul prin care nimic nu poate penetra. Nimic uman, cel putin.








Disclaimer: Then again, nimeni, niciodata nu o sa ma poata convinge ca e mai bine sa traiesti la adapost, decat in mijlocul junglei. Nici macar eu.

Never Through a Rearview

Avem de ales sa ne privim viata prin prisma lucrurilor pe care le-am lasat in urma, sau din perspectiva celor ce vor sa vie.

Decat o oglinda retrovizoare, prefer sa imi privesc viata printr-un viewfinder.

Cause

Who is your survival in times of sorrow and no faith? Have you no place to run for cover when the floods surround you? Have you no comfort in times of torment? When your skin feels all wrinkled and your flesh turns into bits and pieces of rotten food for worms, who will ease your mind?

“Have it your way, woman!” I said to myself. “Lead your way into loneliness and solitude, take another step into the great wide open and tell yourself you have conquered the world. But when the song will long be dead, come to me not, weep not for your incapacity of setting yourself free of pride and insolence.” I still believe there is a path I need to follow. The single main difference would be that my words echoed loud in my head and created what I could now call . I have always feared most my inner thoughts. I know I am my most concealing and most harsh judge, at the same time. And I do not fear my judgment. I know it has taught me well, I know it has kept me sane when everything around me came tumbling down. I have learned not to censor my tears, I have that no one else but me my crusader, and I have chosen to lead my path to a non-secure one. I worry not about the cars that go by, I fear not the thorns and thunders, I have the lightning to reveal the stairs and the moon to guard over me.

I now know what it feels like to hold someone for real in your arms. Back then, I knew not that the heart can beat when your put your arms around somebody. I now know that lips hold stories beneath them, and, if properly kissed, they will speak to you in a way that cannot be seen or touched otherwise. I now know that hands can heal wounds and wombs can carry the burden of glittering emotions, giving birth to them when least expected. I now rest assured that my eyes will never cease being moist and glowing, and my wings will remain opened and soaring. I am ready to take another step into my universe. I’ve thrown away all my imitations of life, I’ve dissolved in someone else’s drink my lithium, I need no compromises to get me through.

Because there is you.

Zana?

Mi-amintesc perfect ce imi doream cand eram mica: o bagheta magica. Si cu ea vroiam sa schimb lumea. Pe atunci, vroiam sa creasca mai multe flori pe care sa le pot culege si sa imi fac ghirlande din ele, sa fie mai multe desene animate la televizor, sa imi pot face singura mobila pentru Barbie, asa cum o vroiam eu, sa am multe rochii pe cercuri si pantofi cu tocuri inalte.

Au cam trecut ceva ani de atunci. La pantofii cu tocuri nu am renuntat. Insa toate celalalte dorinte de bagheta s-au risipit incet. Le-am inlocuit cu altele. Acum nu mai vreau sa schimb lumea. Nu mai vreau sa schimb pe nimeni, nici macar pe mine. Desi acum am o bagheta magica si as putea sa fac multe cu ea. Insa nu imi doresc asta.

Vreau doar ca atunci cand voi privi inapoi, sa vad ca am atins existenta unor oameni. Nu, nu vreau sa ii schimb, vreau doar sa fac ceva pentru ei. Nu trebuie sa fie ceva material. Ceva, orice, oricat de mic, pentru ca in momentul cand voi trage linie, sa pot sa imi spun ca nu mi-am irosit bagheta magica degeaba.

I Write Obituaries

and so it is
just like you said it would be
life goes easy on me
most of the times...

Oare ce s-ar scrie despre mine intr-un ferpar? A fost...?

Curioasa? Incapatanata? Iubitoare? Calda? Buna? Nelinistita? Acida? Rautacioasa? Frumoasa? Imposibila? Nehotarata? Agitata? Anosta? Conforma? Visatoare? Increzatoare? Naiva? Calculata? Fericita? Zambitoare? Trista? Ganditoare? Dulce? Amara? Curajoasa? Luptatoare? Activa? Lenesa? Senzuala? Abila? Perfida? Plictisitoare? Indragostita? Primitoare? Amuzanta?

Probabil ca as putea sa fiu cate putin din fiecare. Insa vreau sa descopar cuvantul care ma poate descrie pe de-a-ntregul. Un cuvant, atata doar.

TEAM

Together
Everyone
Achieves
More

Asta e o scuza pentru spiritul de turma? Adica nu ai voie sa sapi pe nimeni pe la spate, nu ai voie sa fii defel egoist, nu ai voie sa iti doresti mai mult pentru tine, nu ai voie sa fii singular de nici un fel?

Oh, my ass.

Spoiled Little Brat

Mi-am urzit din doruri un cocon in care am pus la nani toate sentimentele pe care mirosul de bebelus le trezeste in mine in fiecare dimineata. am pus acolo si caldura trupului care se incolaceste in spatele meu, si degetele care imi exalta simturile, si gustul de portocale dulci proaspat culese de pe alte buze.

Aaxioma: "a iubi inseamna a nu simti niciodata nevoia de a fi singur nici macar pentru 5 minute" a devenit teorema, cu data a implementarii azi, 08 Februarie 2007.

Fair and Square

ia-ti, femeie, un caiet studentesc si scrie in el: cine te iubeste, cine te hraneste, cine te fute, cinci secrete, 7 carti de luat pe insula, care e culoarea preferata (pun pariu ca bombonul!), ce zodie te tulbura cind iti alegi partenerul de viata, cu ce mina iti atingi lindicul, daca e stinga ai orgasm in doua sau trei minute, daca e dreapta, scuipi pe ea sau mai intii o mozolesti in frisca, stai cocosata la birou sau picior peste cap, ai chiloti cu dungi sau cu buline????

Doamna, la sugestia dumneavoastra:
1. Cine ma ia in brate inainte sa adorm
2. Cine stie sa faca penne rigate
3. Cine imi clatina lumea
4. 5 secrete
5. Luni de fiere (Bruckner), Numele trandafirului (Eco), Adam si Eva (Rebreanu), Jurnalul lui Adam si al Evei (Twain), Lorelei (Teodoreanu), blogul tau (see link above), Jar (Rebreanu)
6. Negrul
7. Se ignora zodia
8. Dreapta
9. Nu se aplica
10. Picior peste picior
11. Cu "Angel"

I've still got...

Sand in my shoes

And I can't shake the thought of you

Colturi

Fiecare colt al camerei poarta urmele unui ieri mai mult sau mai putin indepartat. Oriunde m-as uita, e o amintire, o clipa care isi cere dreptul sa ramana acolo. O carte sorbita tarziu in noapte, o papusa imbracata cu hainute minuscule crosetate cu infrigurare in zile de iarna, un album cu poze cu o fetita mica si grasunica, cu mainile infipte adanc intr-un tort cu frisca, un ursulet de plus care a adormit cuminte pe aceeasi perna, un sfesnic care de ani de zile adaposteste ceara topita a ultimei seri de Ajun cand am impodobit bradul impreuna.

Mai stii? Ti-amintesti ora 2 dimineata? Stiu ca nu ne era somn defel, si am dat bot in bot la o tigara, ne-am inteles din priviri si ne-am apucat sa impodobim bradul. Si mama radea din dormitor, spunandu-ne ca probabil suntem singurii indeajuns de sariti de pe fix, incat sa impodobim un brad in toiul noptii. Si pe urma, dupa ce l-am terminat, am adormit amandoi in lumina mica a beculetelor.

E ciudat, inca imi mai pot aminti toate astea. Ma intreb insa daca o sa fii la fel de prezent si peste cativa ani. Sau imi va ramane doar o imagine care se va zbate sa ramana dincolo de retina? Sau nu va mai fi nici aia? Poate tot ce va ramane va fi doar o idee a ta, a existentei tale, a anilor mei alaturi de tine, a vorbei tale blande, a apostrofarilor, a zambetelor de mandrie ca fata ta a mai facut cate ceva.

Tot ce e in casa asta imi aminteste de tine, scaunul pe care stau de noptile in care plangeam inabusit, cu ochii in monitor, cautand un dram de sprijin, canapeaua din sufragerie de concertele de la Viena, din ziua de Anul Nou, masa din bucatarie de zgomotul zarurilor aruncate, baia inca mai are mirosul after-shave-ului tau. Si nu vreau sa le las sa mi se stearga din memorie. Vreau sa te am viu (ironic, nu?!), omniprezent si atotputernic. Asa cum mi-ai fost mereu.

All That Glitters

Deschizi televizorul. O figura foarte prietenoasa iti spune: "Acest detergent e CEL MAI BUN pentru rufele dumneavoastra!"

Pornesti radio-ul: "Numai acu puteti achizitiona CEL MAI BUN autoturism care s-a produs vreodata!"

Mergi la un mini-market: "Aceste rosii sunt CELE MAI BUNE!"

Te intalnesti cu o amica pe strada: "Draga, am intalnit CEL MAI MISTO tip care exista!"

Nu vreau, nu mai vreau CEL/CEA mai bun/a. E ciudat cum toata lumea pare sa stie ce e cel mai bun pentru toata lumea. Nu stiu daca a fost limpede fraza asta, in capul meu e totul foarte clar. Zi de zi, orice as face, oriunde m-as duce, e de parca as fi in public, si in fata mea s-ar desfasura un platou rotativ de teleshopping, unde fiecare incearca sa vanda cat mai avantajos ceea ce are. Nu vreau sa iau ceea ce mi se da, pentru ca stiu ca nu e cel mai bun lucru pentru mine. Cel mai bun lucru va fi intotdeauna cel pe care mi-l doresc cu ardoare. Daca azi imi doresc liniste, inmod sigur linistea va fi cel mai bun lucru care mi se poate intampla. Daca vreau sa ii spun ca il iubesc, in mod sigur aia voi face. Daca vreau sa mananc ciocolata, nu o sa stea nimeni in calea fericirii mele.

The point. Oare care era the point? Ah da: NU va mai luati dupa tot ce vi se spune. Nimeni in afara de voi insiva nu stie ce e cel mai bine pentru voi. Si daca VOI nu va luptati pentru ceea ce doriti, in mod sigur nimeni nu o sa vina sa va serveasca totul pe tava.

There's a lady who's sure
All that glitters is gold
And she's buying a
Stairway to Heaven.

Oximoron

Mi se pare doar mie sau termenii astia doi chiar nu se pot alatura?

Amelia: Auzi, am si io o intrebare: cum ti se par cuvintele "dragoste" si "psihiatru" in aceeasi propozitie?
Zenu: (aici urmeaza 5 minute de liniste) Zenu is now offline.

Nu am sa inteleg niciodata cum pot unii sa isi etaleze iubirile, trairile, in fata unui profesonist care isi noteaza unul cate unul fiecare suspin, fiecare bataie a pleoapelor.

For God's sake, mergeti acasa, luati-va jumatatea de mana si spuneti-i: "BAH, nu mai suport sa iti arunci sosetele in mijlocul camerei, ia-le si pune-le in cosul de rufe!" Nu cred ca o discutie sanatoasa nu poate rezolva ORICE problema. SI iar ajung la vechea mea problema a abordarii comunicarii. U SUCK.

Rollercoaster

Aseara nu aveam in cap decat: "So, this is what it's like to sit back and enjoy the ride!"

Azi nu ma gandesc decat how much death really sucks...

YM Help Needed

Imi trebuie un kit de YM, mai vechi de versiunea 8. As prefera un 7.0, sau chiar un 6 :">.

Daca cumva il aveti, attach to mail, si send please la naomibackwords@yahoo.com

THANKS!!!!!

Muahs

Standardele si IQ-ul

Chiar nu pot sa pricep de ce oameni de un nivel intelectual apropiat nu au defel standarde apropiate.

Sunt perfect de acord cu subiectivitatea sistemului de analiza al fiecarui individ, insa in momentul in care doi indivizi au acces la aceeasi informatie, au aceeasi capacitate de a o procesa si de a o asimila, nu ar fi oare normal ca si sistemul lor de standarde sa fie macar apropiat? Evident ca nu te poti astepta la o similaritate perfecta, pentru ca pana la urma, un standard tine si de personalitatea fiecaruia. Insa, desi personalitatea nu se modifica de-a lungul vremii, mai e si factorul intelect, si sensibilitatea, si caracterul. Care nu raman constante de-a lungul vremii, ergo, ne permit o modificare a sistemului de standarde si valori de la o perioada la asta.

Si in momentul in care toti factorii astia sunt pe aceeasi lungime de unda, de ce standardele difera asa de mult?!?!