Nu cred ca e prea greu sa iti stabilesti teluri. Cred ca mai greu e sa te si tii de ele. Si probabil ca e general valabila tendinta sa iti propui niste scopuri aproape intangibile, sa tragi ca boul sa le atingi, si, cand te dai cu capul de primul perete, sa te dai batut si sa iti spui in sinea ta "Eh, era prea mult, nu puteam eu oricum sa fac asta".
Probabil ca sunt ultimul om care ar trebui sa dea lectii despre cum sa iti stabilesti un scop si cum sa faci sa il si atingi. Mi-a fost dintotdeauna teama ca daca imi voi pune teluri prea inalte, nu am sa suport esecul. Asa ca mi-am zis ca sunt precauta si calculata, si nu ma hazardez prea mult. Pe dracu. De fapt, acum realizez ca tot ceea ce am facut a fost sa imi gasesc un sistem extrem de self-centered, care sa ma scuteasca sa traiesc constienta fiind ca as putea fi de fapt lasa si fricoasa. Din nou, am o parere mult prea buna despre mine. Adevarul e ca am nesigurante, am temeri, am nelinisti. Si oricat de sus sau de jos mi-ar fi un tel, tot o sa le am. Asa ca, daca tot sunt un simplu muritor SI din punctul asta de vedere, de ce naiba nu?
As vrea sa pot spune ca postul asta contine vreo invatatura. Nope, nu e niciuna. Probabil ca era doar nevoia sa imi las ziua de joi sa se incheie molcom, in acelasi ton nesigur care m-a bantuit de la 11:00 am. Fix de azi incepand, scopul meu e oficial atins. Fix de azi, nu mai am nici o indoiala ca POT sa fac tot ceea ce imi doresc. Fix de azi, stiu sigur unde imi sunt limitele.
Ma intreb insa, data viitoare cand ma voi afla in fata unei "realizari" cu asa impact, voi fi la fel de convinsa ca FIX de azi am stiut unde imi erau limitele?
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comment:
Eu zic ca de abia acum incepi sa-ti stabilesti teluri. Pana acum ti-ai asigurat doar cadrul pentru atingerea lor.
Felicitari, anyway! U've got some balls :b
Post a Comment