Tuesday, January 20, 2009

Payé, balayé, oublié

Cat de usor se achita, se matura, se uita tristetile...
Daca zilele trecute eram bittersweet, azi ma simt like a spoiled little brat. :D Intotdeauna sunt lucrurile marunte cele care contribuie la starile astea. Fie ele joie de vivre, fie ele spleen, tot din lucruri mici vin. Un mesaj, un mail alert, un "Buna dimineata frumoasa mea", un "Baby" mormait somnoros, si uite cum toate la un loc m-au facut azi molcutza si spoiled. Ma gandesc sa ii spun intr-un fel starii asteia. Poate o sa ii spun "the French mood". Visez numai cafenele cu ferestre mari, incalzite de un soare de Ianuarie, miros de ceai, palton caldut si moale, si Edith.
Ce matin, pour vous, milords et miladies, va stiti voi care sunteti, la Mome:



Non, rien de rien
Non, je ne regrette rien
Ni le bien qu'on m'a fait, ni le mal
Tout ca m'est bien égal
Non, rien de rien
Non, je ne regrette rien
C'est payé, balayé, oublié
Je me fous du passéA
vec mes souvenirs
J'ai allumé le feu
Mes chagrins, mes plaisirs
Je n'ai plus besoin d'eux
Balayés mes amours
Avec leurs trémolos
Balayés pour toujours
Je repars à zéro
Non, rien de rien
Non, je ne regrette rien
Ni le bien qu'on m'a fait, ni le mal
Tout ca m'est bien égal
Non, rien de rien
Non, je ne regrette rien
Car ma vie
Car mes joies
Aujourd'hui
Ça commence avec toi...

Sunday, January 18, 2009

You're my Sunshine

M-am reintors la a fi the old me. Am redevenit reflexiva, asa cum ma stiu dintotdeauna. Si nu sunt neaparat convinsa ca e un lucru bun, pentru ca de fiecare data cand devin reflexiva, descopar monstri. Sper sa fie altfel de data asta.

M-am gandit foarte mult la prieteni zilele acestea si am dezbatut problema cu cativa dintre ei. Desigur ca e un subiect perimat si probabil overrated, insa stiu in aceeasi masura ca e un subiect pentru care imi voi face intotdeauna timp.

Am avut cateva zbuciumari recent, am avut cateva suparari pe care le-am sters cu buretele, dupa cum bine stiam ca o voi face, insa nu am reusit sa ma setez sa NU imi pun anumite intrebari. Se stie ca prieteniile se nasc fie din interes, fie datorita conjuncturii. Se stie si faptul ca cele nascute din interes nu au cum sa supravietuiasca. Imi place sa cred ca nu am prieteni interesati. Si daca am, si imi citesc postul, ii rog sa nu ma mai caute never ever. N-am ce sa va dau, si la my perfect little life nu renunt :))

Insa ma incapatanez sa cred ca prieteniile nascute datorita conjuncturii sunt pasibile sa supravietuiasca frumos. Dar stau si ma intreb oare in cate prietenii de genul acesta am investit mai mult decat ar fi fost cazul? Din nou ma incapatanez sa cred ca in nici una (da, stiu ca ar fi trebuit sa scriu "niciuna" conform noului DOOM, I guess I am old fashioned :P). Vreau sa stiu ca am prieteni carora le pot spune "I love you and I missed you on New Year's night", "Nu, nu ai dreptate", "Imi pare rau, am gresit fata de tine", "Esti deplasat si ma jignesti", "You are wrong", "Am vazut un elefant mov si vroiam sa il impart cu tine", "Te-am sunat doar pentru ca vroiam sa te aud", "You're my sunshine".

Astfel incat, pornind de la aceste premise, imi invit toti prietenii (care stiu ca in majoritate imi rasfoiesc blogul din cand in cand) sa imi intareasca banuiala ca nu am investit degeaba in ei. Mda, mi-ar placea sa ma trezesc maine dimineata si sa gasesc cateva mailuri de comment alert, insa mi-e teama ca as suferi o usoara dezamagire. Asa incat, pentru ca am invatat sa ma menajez, imi rog prietenii sa imi dea saptamana asta un telefon sau un mesaj, just because it's Wednesday. Stiu ca ma expun riscului MAJOR sa am niste dezamagiri monstruoase, insa stiu si ca ma expun posibilitatii MAJORE sa am surprize foarte placute.

Fingers crossed for me now.

Sunday, January 04, 2009

Fereastra mea de iarna

S-a dus iarna mea. S-au dus sarbatorile, s-a dus linistea si calmul, s-a dus ceaiul negru cu lapte servit in miezul zilei pe canapele comode de cafenele, s-a dus "Nu mi-e somn"-ul de la 3 dimineata, s-a dus "Buna dimineata"-ul de la amiaza, s-au dus barfele cu fetele si halatul de baie purtat ca uniforma zi dupa zi dupa zi.

De maine reincepe anotimpul gri si rece...

Oare poate fereastra mea de iarna sa imi pastreze calde trairile?

Daca ai ajuns sa citesti asta, esti PREA curios!!!

Copyright 2006-2007 Alina Vasilescu - http://ame-lia.blogspot.com/ - alina.vasilescu@gmail.com. Toate textele si imaginile aflate pe acest site sunt proprietatea autorului si nu pot fi folosite integral sau partial fara permisiunea acestuia, in concordanta cu legea nr 8/1996, privind dreptul de autor si drepturile conexe.