Wednesday, January 02, 2008

De Anul Nou

Desigur ca am vrea sa credem ca anul asta o sa fie mai bun decat cel care a trecut. Pai daca s-ar si respecta acest rationament, asta ar insemna ca toti o ducem exponential mai bine de la un an la altul. Ceea ce nu e neaparat adevarat.

Desigur ca ne punem cate o dorinta de Anul Nou, si o facem atat de generala, incat orice se poate mula ca sa corespunda acelei dorinte. Mi-am dorit anul trecut ca in 2007 sa fiu linistita. Da, desigur ca am avut momente de liniste, si as fi putut sa imi spun ca mi s-a indeplinit dorinta, insa e cam redundant sa spui ca ti s-a indeplinit dorinta raportand doar la momente singulare. Acum, daca ma gandesc in urma, 2007 nu a fost deloc un an linistit pentru mine, ba as putea spune chiar dimpotriva: e ceva vreme de cand nu am mai avut un an asa de agitat si de plin de evenimente.

Nu mi-am pus nici o dorinta de Revelion. Vreau sa ma surprinda 2008. Desigur ca pana spre sfarsitul anului voi uita ca nu mi-am dorit nimic, o sa imi inventez pe loc o dorinta desprinsa din intamplari reale, si imi voi spune, mandra de mine .

Bunch of crap, daca ma intrebati. Revelioanele nu sunt facute ca sa ne punem dorinte, nici ca sa fim alaturi de cei dragi, nici ca sa ne spunem cuvinte frumoase, nici ca sa avem vreo revelatie. Revelioanele sunt facute sa mananci, sa bei si sa te aduni cu amici pe care nu i-ai amesteca nici intr-o mie de ani intr-o seara normala. Pentru ca stii ca nu se potrivesc si ca nu au ce sa caute impreuna. Revelioanele sunt ca sa iti aminteasca de cat de singur esti de fapt, Revelioanele sunt ca sa iti amintesti de tot sau de toti pe care i-ai pierdut, Revelioanele sunt de fapt o noapte ca oricare alta. Only lonelier.

Mama mea a fost singura acasa de Revelion in acest an. Si cred ca o invidiez. Cred ca mi-ar fi placut sa stau cu ea si cu Boo, sa inchinam un pahar de sampanie la 00:00, si sa ne uitam la un film nice, cu luminitele rosii si aurii de pe brad in fundal.

Mda, all in all, cred ca incep sa intru in criza pre-30, MULT prea devreme, si nimeni si nimic nu ma mai multumeste. E 2 Ianuarie si deja m-am plicticit de anul asta. Deja am chef de vara, de soare, de apa, de iesit, de plecat prin tot felul de locuri. Deja m-am plictisit de lucru, desi nici nu am inceput inca. See, exact ce ziceam, nu ma mai multumeste nimic.

M-am gandit mai devreme ca as putea sa scriu o carte. Cu conditia sa imi pot organiza ideile si gandurile. Sa vedem daca asta m-ar multumi...

Out, for the night.

5 comments:

Anonymous said...

las ca va fi bine..ull see...iti tin pumnii...

Anonymous said...

"Sa vedem daca asta m-ar multumi..."

De ce mi-au ramas cuvintele astea in minte? Doar pentru ca ai incheiat cu ele? Sau poate ca, stiindu-te, ele - cuvintele astea - par acum scrijelite pe copacul sufletului tau. Dedesupt am simtit nelinistea, dar numai cand am dat ochii in sus si am citit...

Ma intreb de ce scrii... Oare vrei sa fie un jurnal al irosirii sau chiar e strigatul disperarii ca nu ai intalnit nici azi miracolul. Acel ceva care sa aduca cat pentru o viata acea incantare, adancime, nesfarsire, sau... contrast cu tot ce e... acum.

De ce ma nelinistesc... De fapt tu stii. Imi place ca scrii. Ca te revolti sau cand aduci micul omagiu clipelor de fericire. De incantare. Sau celor care...

Imi place acest loc asternut de tine. Pare un pat conjugal in care sufletele se ating sub asternutul gandurilor intime, culcus plapand si fara teama. (metafora inocenta, te asigur).

Hm. Simt iar cum cautarea devine mai mare decat lucrul cautat. O... lunga si amara amanare. Ajungem soldati in legiunea celor ce nu vor lupta niciodata. Dar zilnic ne cantam cantecele de lupta...

Suntem putini nebuni? Gasim fericire in chistoacele de pe jos sau... asta e tot ce zarim intr-o zi intreaga? Gata, am tras si eu ultimul fum... noapte buna!

Amelia said...

Caline, iar nu te semnezi?

Anonymous said...

...nu am mai nimerit-o cu semnatura. trebuia sa aleg "porecla"? whatever...

La ora asta iar as trage un fum... si nu mi-ai aruncat nici un chistoc. Setea asta... ma arde.

Ma duc sa mai uit mai bine pe aicea...

Amelia said...

Uite ca poate ai gasit singur raspunsul la intrebarea ta: "de ce scrii?" Poate imi plac oamenii insetati, si poate ca in my sick head, imi imaginez ca le dau cate un strop de apa, cate un colt de paine, cate un chistoc de tigara :D

Daca ai ajuns sa citesti asta, esti PREA curios!!!

Copyright 2006-2007 Alina Vasilescu - http://ame-lia.blogspot.com/ - alina.vasilescu@gmail.com. Toate textele si imaginile aflate pe acest site sunt proprietatea autorului si nu pot fi folosite integral sau partial fara permisiunea acestuia, in concordanta cu legea nr 8/1996, privind dreptul de autor si drepturile conexe.