I may have been wrong so many times, I may have believed I was right, I may have made faulty decisions, I may have never seen the big picture for what it really was. I will never know how right or wrong I was. Still, I know one thing: I am the best me I ever was!
Showing posts with label Faux-Pas. Show all posts
Showing posts with label Faux-Pas. Show all posts
Friday, May 06, 2011
Wednesday, March 23, 2011
Wag the Dog in varianta .ro
De vreo cateva zile bune toate canalele de stiri fac chefuri peste chefuri, pentru ca Terra s-a suparat putin si a zdruncinat Japonia rau de tot. Desigur, intre timp a izbucnit si razboiul in Libia, nici Yemen-ul nu sta cu mult mai bine, ma rog, toate conflictele mondiale au devenit fief-ul jurnalistilor de senzatie.
Am urmarit timp de cateva zile feed-ul live al celor de la Reuters, imediat dupa dezastrul din Japonia. Frumos, scurt si la obiect, fara pareri, fara prezumtii, fara insinuari si supozitii. Dupa care, intr-una din zile, am deschis televizorul. Pe Antena 3, pentru ca deh, e canal de stiri. Si nu mica mi-a fost mirarea sa dau de un ditamai reportajul realizat la Centrala de la Cernavoda. Imi zic: sa vedem despre ce o fi vorba, poate niste experti de acolo explica oamenilor de rand ce inseamna cand un reactor nuclear se topeste, poate ne povestesc despre tehnologia din spatele centralei de la Fukushima. Pe naiba! Moderatoarea intreba intr-una cu o voce extrem de grava daca expertii nostri considera ca suntem in pericol de explozii sau scurgeri de elemente radioactive, iar oamenii de acolo se chinuiau sa explice in cat mai putine cuvinte ca lucrurile la centrala de la Cernavoda stau asa cum stateau si in urma cu o saptamana, o luna, un an. Adica totul e in regula.
Buuuuun. Am depasit momentul, m-am gandit ca a fost pur si simplu un reportaj menit sa aminteasca romanilor ca avem si noi o centrala nucleara. In urma cu jumatate de ora insa, am deschis televizorul. Din nou pe Antena 3. Si nu mica mi-a fost mirarea cand am auzit urmatoarea stire, din care spicuiesc: "expertii SUSTIN ca nivelul radiatiilor din zona este normal", "SE PARE ca centrala nu este in pericol IMINENT sa fie lovita de un tsunami, in special pentru ca nu se afla in zona cu risc seismic ridicat, si pentru ca Marea Neagra nu poate genera astfel de tsunamiuri", "NI S-A COMUNICAT ca generatoarele alternative sunt mai puternice decat cele de la Fukushima". In traducere libera, expertii au zis ca e asa, insa noi nu suntem siguri, daca un pericol nu este iminent, aia inseamna ca el exista, insa nu e dupa colt, si ni s-a comunicat, adica aia zic ca e asa, insa nu putem sa ne punem gatul pe butuc pentru asta.
Titlul postului acestuia nu este intamplator. Mi se pare ca tot ceea ce se difuzeaza pe televiziunile nationale este corupt, mizer, neadevarat, superfluu si menit sa distraga atentia publicului de la adevaratele probleme. Cum care adevaratele probleme? Ah, nu mai stim care sunt ele din cauza afluxului mare de balast mediatic? Este cel putin trist, daca nu chiar tragic. Si ma intreb ce am putea face pentru a reda oamenilor dreptul sa cunoasca realitatea asa cum este ea, nu prin ochii dirijati de interese ai patronilor de televiziuni.
Am urmarit timp de cateva zile feed-ul live al celor de la Reuters, imediat dupa dezastrul din Japonia. Frumos, scurt si la obiect, fara pareri, fara prezumtii, fara insinuari si supozitii. Dupa care, intr-una din zile, am deschis televizorul. Pe Antena 3, pentru ca deh, e canal de stiri. Si nu mica mi-a fost mirarea sa dau de un ditamai reportajul realizat la Centrala de la Cernavoda. Imi zic: sa vedem despre ce o fi vorba, poate niste experti de acolo explica oamenilor de rand ce inseamna cand un reactor nuclear se topeste, poate ne povestesc despre tehnologia din spatele centralei de la Fukushima. Pe naiba! Moderatoarea intreba intr-una cu o voce extrem de grava daca expertii nostri considera ca suntem in pericol de explozii sau scurgeri de elemente radioactive, iar oamenii de acolo se chinuiau sa explice in cat mai putine cuvinte ca lucrurile la centrala de la Cernavoda stau asa cum stateau si in urma cu o saptamana, o luna, un an. Adica totul e in regula.
Buuuuun. Am depasit momentul, m-am gandit ca a fost pur si simplu un reportaj menit sa aminteasca romanilor ca avem si noi o centrala nucleara. In urma cu jumatate de ora insa, am deschis televizorul. Din nou pe Antena 3. Si nu mica mi-a fost mirarea cand am auzit urmatoarea stire, din care spicuiesc: "expertii SUSTIN ca nivelul radiatiilor din zona este normal", "SE PARE ca centrala nu este in pericol IMINENT sa fie lovita de un tsunami, in special pentru ca nu se afla in zona cu risc seismic ridicat, si pentru ca Marea Neagra nu poate genera astfel de tsunamiuri", "NI S-A COMUNICAT ca generatoarele alternative sunt mai puternice decat cele de la Fukushima". In traducere libera, expertii au zis ca e asa, insa noi nu suntem siguri, daca un pericol nu este iminent, aia inseamna ca el exista, insa nu e dupa colt, si ni s-a comunicat, adica aia zic ca e asa, insa nu putem sa ne punem gatul pe butuc pentru asta.
Titlul postului acestuia nu este intamplator. Mi se pare ca tot ceea ce se difuzeaza pe televiziunile nationale este corupt, mizer, neadevarat, superfluu si menit sa distraga atentia publicului de la adevaratele probleme. Cum care adevaratele probleme? Ah, nu mai stim care sunt ele din cauza afluxului mare de balast mediatic? Este cel putin trist, daca nu chiar tragic. Si ma intreb ce am putea face pentru a reda oamenilor dreptul sa cunoasca realitatea asa cum este ea, nu prin ochii dirijati de interese ai patronilor de televiziuni.
Wednesday, December 15, 2010
Stati acasa!
A nins. In Timisoara nu s-a miscat nici un utilaj de deszapezire. Drept urmare, se circula cu viteza melcului turbat. Patru din zece masini nu sunt echipate cu cauciucuri de iarna. Sase din zece soferi merg ca lesinatii de teama sa nu cumva sa le derapeze masina. Derapeaza la fel de tare si la 20km/h, si la 50km/h. Alegem 20, sa fim "on the safe side". Trei din zece soferi in timpul anului nu folosesc masina, deoarece le place sa mearga pe jos. Mai putin iarna, cand ninge si ne topim cu totii din cauza ninsorii. Atunci isi scot javrele de Dacii 1300 si se dau de-a dura cu ele pe soselele orasului. Sapte din zece soferi pur si simplu se blazeaza si isi spun ca daca asta e mersul lucrurilor, asa mergem si noi. Se conformeaza si petrec zeci de minute pe distante de 3 km.
Si uite asa, multimile de mai sus se intrepatrund si ajungi la trista concluzie ca cei doi soferi din zece care au cauciucuri de iarna si s-ar descurca sa conduca pe zapada fara probleme, au de suferit. Mi se pare absolut absurd sa faci O ORA pe Ar-Tm, 47 de km in cap, pentru ca se merge cu 20km/h. Ce e si mai trist e ca drumul fusese curatat. Era doar ud. Atat. Apa. Si se rula cu 20km/h. Drept pentru care, sunt convinsa ca in momentul in care Ale a depasit o coloana intreaga cu ametitoarea viteaza de 50km/h, brusc a devenit "nebunul ala care depaseste o coloana, el nu vede ca se merge incet?"
Astfel incat, dragi participanti la trafic, voi cei care nu aveti cauciucuri corespunzatoare, nu stiti sa conduceti in general si pe zapada in special, nu va grabiti niciunde, va rog eu mult, nu ati vrea sa stati acasa?
Si uite asa, multimile de mai sus se intrepatrund si ajungi la trista concluzie ca cei doi soferi din zece care au cauciucuri de iarna si s-ar descurca sa conduca pe zapada fara probleme, au de suferit. Mi se pare absolut absurd sa faci O ORA pe Ar-Tm, 47 de km in cap, pentru ca se merge cu 20km/h. Ce e si mai trist e ca drumul fusese curatat. Era doar ud. Atat. Apa. Si se rula cu 20km/h. Drept pentru care, sunt convinsa ca in momentul in care Ale a depasit o coloana intreaga cu ametitoarea viteaza de 50km/h, brusc a devenit "nebunul ala care depaseste o coloana, el nu vede ca se merge incet?"
Astfel incat, dragi participanti la trafic, voi cei care nu aveti cauciucuri corespunzatoare, nu stiti sa conduceti in general si pe zapada in special, nu va grabiti niciunde, va rog eu mult, nu ati vrea sa stati acasa?
Monday, August 23, 2010
Wednesday, November 25, 2009
Faux-Pas de Noiembrie
Asa cum Martie e luna martisoarelor, Decembrie e luna cadourilor, Noiembrie a devenit oficial luna datului cu batzul in balta.
Mi-ar lua cel putin vreo 15.00o de cuvinte sa va explic cum am dat eu cu batzul in balta, dupa care altii au preluat aceasta indeletnicire. Ceea ce insa pot sa va spun sigur este ca atunci cand dai cu batzul in balta, se vor stropi toti din jurul tau. Inclusiv tu. Iar daca nu ai haine de schimb pentru toata lumea, prosoape si uscatoare de par, fii sigur ca va curge destula apa pe Dunare pana sa se usuce toti cei pe care i-ai stropit. Plus ca sun sanse maxime sa ramana cu sosetele umede mereu. Faux-pas.
Pana revenim la sentimente mai bune, sa ratacim putin prin campiile cu capsune. Am auzit ca pe acolo nu sunt nici baltzi, nici betze :D
Mi-ar lua cel putin vreo 15.00o de cuvinte sa va explic cum am dat eu cu batzul in balta, dupa care altii au preluat aceasta indeletnicire. Ceea ce insa pot sa va spun sigur este ca atunci cand dai cu batzul in balta, se vor stropi toti din jurul tau. Inclusiv tu. Iar daca nu ai haine de schimb pentru toata lumea, prosoape si uscatoare de par, fii sigur ca va curge destula apa pe Dunare pana sa se usuce toti cei pe care i-ai stropit. Plus ca sun sanse maxime sa ramana cu sosetele umede mereu. Faux-pas.
Pana revenim la sentimente mai bune, sa ratacim putin prin campiile cu capsune. Am auzit ca pe acolo nu sunt nici baltzi, nici betze :D
Wednesday, August 26, 2009
Mimesis, mimesis, dar fara Katharsis???
A avea locatie, a avea modele, a avea tot ceea ce tine de partea tehnica sunt conditii necesare, dar nu suficiente pentru a pune mana pe aparat si a scoate ceva demn de mentionat.
Nu as fi crezut asta pana nu am invatat-o pe pielea mea. As fi jurat ca indiferent de conditii, la orice ora, sunt in stare sa scot un cadru decent, avand toate conditiile mentionate mai sus. Ei bine, nu e asa. Mi s-a demonstrat in urma cu doua saptamani. Nici Irenne, nici Aida nu au reusit sa ma scoata din pana inspiratioLALA. Nici eu nu am reusit. Si dupa ce jumatate de ora am tras vreo 40 de cadre pe care le-am sters unul cate unul, am decis ca e mai bine sa stau pe bara. Asta e, irosire totala de locatie si de modele, insa prefer sa sterg tot, decat sa ma multumesc cu porcarii. You are only as good as your worst photograph, nu?
Pe de alta parte, o iesire inopinata s-a dovedit a fi un setting ideal pentru un cadru care recunosc ca imi place mult.
Morala? 99% Mimesis, 1% Katharsis. Now THAT makes a whole!
Nu as fi crezut asta pana nu am invatat-o pe pielea mea. As fi jurat ca indiferent de conditii, la orice ora, sunt in stare sa scot un cadru decent, avand toate conditiile mentionate mai sus. Ei bine, nu e asa. Mi s-a demonstrat in urma cu doua saptamani. Nici Irenne, nici Aida nu au reusit sa ma scoata din pana inspiratioLALA. Nici eu nu am reusit. Si dupa ce jumatate de ora am tras vreo 40 de cadre pe care le-am sters unul cate unul, am decis ca e mai bine sa stau pe bara. Asta e, irosire totala de locatie si de modele, insa prefer sa sterg tot, decat sa ma multumesc cu porcarii. You are only as good as your worst photograph, nu?
Pe de alta parte, o iesire inopinata s-a dovedit a fi un setting ideal pentru un cadru care recunosc ca imi place mult.
Morala? 99% Mimesis, 1% Katharsis. Now THAT makes a whole!
Tuesday, July 28, 2009
Cand am sa fiu mare...
De dimineata m-au luat la rost Pupu si Marmo. Pupu m-a batut la cap sa mai scriu ceva pe blog, Marmo m-a batut la cap sa mai pun niste poze. Asa ca hai sa ii multumim pe amandoi.
Tocmai am coborat pana la vecinii de la Profi pentru o mini-aprovizionare cu materie prima pentru bolognese. Nu stiu cat de mult am vorbit despre asta, sau mai bine zis DACA am vorbit despre asta, insa zona in care am placerea sa rezid este colorata. Foarte colorata. Nu as fi rasista si nu as avea nici o problema cu ei daca ar sti sa taca din gura si daca ar avea un pic de bun-simt. Insa le lipseste cu desavarsire. Se plang ca sunt asupriti si ca oamenii ii desconsidera, insa nu fac nici cel mai mic efort sa depaseasca acest stigmat. Si a naibii sa fiu daca nu ii detest mai mult pe zi ce trece.
O progenitura din aceasta rasa in spatele meu la casierie. Dupa ce ma imbranceste de vreo doua ori incercand sa isi faca mai mult loc la coada, elucubreaza: "Io cand o sa fiu mare, o sa sparg o banca. Si o sa ii impusc pe toti. O sa le zic si o sa ii impusc. Hahaha". Mie instant a inceput sa mi se plimbe prin cap reclama aceea cu copiii care spun ce vor cand o sa fie mari: "Eu vreau sa fiu domnisoara!", "Eu vreau sa fiu Schumacher!", si ma intrebam cum s-a incadra si "Eu vreau sa sparg o banca" acolo. Ei bine, nu, nu s-ar incadra. Asteptam, speram la o reactie din partea mamei. Care mama pare-se ca era prea ocupata sa isi adune toate cele 5 vlastare pe langa ea, ce sa ii mai faca si morala copilului atomic? Tot ce a putut sa spuna a fost: "Vrei o Cola?"
Mi s-a facut greata. Mi-e teama sa deschid televizorul, pentru ca am sa dau de vreo Naomi, Nikita, OTV All Stars, si am sa fug. Intr-o zi voi fugi din tara asta. Sa nu va intrebati de ce.
Si pentru ca am fost destul de acra, hai sa va mai indulcesc putin cu niste poze, vechi vechi, dar care intamplator inca imi plac :D Enjoy!
Tocmai am coborat pana la vecinii de la Profi pentru o mini-aprovizionare cu materie prima pentru bolognese. Nu stiu cat de mult am vorbit despre asta, sau mai bine zis DACA am vorbit despre asta, insa zona in care am placerea sa rezid este colorata. Foarte colorata. Nu as fi rasista si nu as avea nici o problema cu ei daca ar sti sa taca din gura si daca ar avea un pic de bun-simt. Insa le lipseste cu desavarsire. Se plang ca sunt asupriti si ca oamenii ii desconsidera, insa nu fac nici cel mai mic efort sa depaseasca acest stigmat. Si a naibii sa fiu daca nu ii detest mai mult pe zi ce trece.
O progenitura din aceasta rasa in spatele meu la casierie. Dupa ce ma imbranceste de vreo doua ori incercand sa isi faca mai mult loc la coada, elucubreaza: "Io cand o sa fiu mare, o sa sparg o banca. Si o sa ii impusc pe toti. O sa le zic
Mi s-a facut greata. Mi-e teama sa deschid televizorul, pentru ca am sa dau de vreo Naomi, Nikita, OTV All Stars, si am sa fug. Intr-o zi voi fugi din tara asta. Sa nu va intrebati de ce.
Si pentru ca am fost destul de acra, hai sa va mai indulcesc putin cu niste poze, vechi vechi, dar care intamplator inca imi plac :D Enjoy!
Wednesday, July 15, 2009
The Generation Gap
Fosta mea profesoara de engleza din liceu ne innebunea de cap cu "the generation gap". Pe atunci, mi se parea ca abereaza. Aveam un prieten cu 8 ani mai mare decat mine, parintii mei il cunosteau bine, relatia mea cu ai mei era excelenta, deschisa si permisiva, bunicii mele ii faceam cadou produse cosmetice pe care chiar le folosea, asa ca in universul meu perfect ma intrebam unde naiba e gap-ul asta mare intre generatii?
Ani mai tarziu mi s-a raspuns la intrebare. Printr-un concurs de imprejurari, am cunoscut un om deosebit. Un om de varsta mamei mele, care insa sta cu mine la masa si radem la aceleasi glume, vedem aceleasi filme pe youtube, avem pareri, uneori contradictorii, insa discutiile noastre se poarta mereu pe picior de egalitate.
Ei, de la o vreme, am inceput sa ii cunosc si prietenii acestui om. Prietenii din aceeasi generatie cu el, sau chiar mai in varsta. Si ma innebunesc acesti prieteni ai lui. Intotdeauna, la prima intalnire, ma simt ca si cum mi-ar face un X-Ray pe loc. Toti, fara exceptie, au incercat sa ma domine prin prisma varstei si a experientei de viata, toti au avut dorinta (satisfacuta sau nu) sa imi puna la incercare capacitatea de a lega coerent 3 propozitii intr-o fraza, toti au dorit sa stie totul despre mine dintr-o singura privire.
Si ma intreb de unde naibii vine aceasta dorinta. Singurele rapsunsuri viabile pe care le pot gasi sunt:
1. Fie generatia 50-60 sufera de complexe majore de inferioritate derivate din faptul ca o tanara de 26 de ani in 2009 are acces mult mai repede la mult mai multa informatie decat au avut ei, informatie pe care eu o pot acumula cu un click, iar ei au acumulat-o cu sudoarea fruntii, in ani de zile. (Fac aici o paranteza, am toata stima si respectul pentru ei si pentru anii pe care i-au petrecut invatand lucruri, insa nu am de gand sa ma simt prost pentru ca eu pot acumula acele informatii in jumatate de ora.)
2. Fie sunt o prezenta absolut fascinanta, inca de la primul contact vizual, si toti isi doresc sa imi patrunda chintesenta in cel mai scurt timp posibil. (Fac si aici o paranteza, mi se pare foaaaarte putin probabila aceasta varianta, deoarece sunt intr-un moment de very low self-esteem si nu cred ca as putea sa fascinez vreodata pe cineva.)
Daca a gasit cineva raspunsul la intrebarea mea, va rog eu mult de tot, spuneti-mi si mie.
PS: Decat sa performeze ecografii pe viu, nu mai bine ne-ar povesti lucruri? Pentru ca sunt convinsa ca toti oamenii astia au atat de multe de spus, lucruri interesante, povesti frumoase, pe care nici 3 zile de google search nu o sa mi le gaseasca.
Ani mai tarziu mi s-a raspuns la intrebare. Printr-un concurs de imprejurari, am cunoscut un om deosebit. Un om de varsta mamei mele, care insa sta cu mine la masa si radem la aceleasi glume, vedem aceleasi filme pe youtube, avem pareri, uneori contradictorii, insa discutiile noastre se poarta mereu pe picior de egalitate.
Ei, de la o vreme, am inceput sa ii cunosc si prietenii acestui om. Prietenii din aceeasi generatie cu el, sau chiar mai in varsta. Si ma innebunesc acesti prieteni ai lui. Intotdeauna, la prima intalnire, ma simt ca si cum mi-ar face un X-Ray pe loc. Toti, fara exceptie, au incercat sa ma domine prin prisma varstei si a experientei de viata, toti au avut dorinta (satisfacuta sau nu) sa imi puna la incercare capacitatea de a lega coerent 3 propozitii intr-o fraza, toti au dorit sa stie totul despre mine dintr-o singura privire.
Si ma intreb de unde naibii vine aceasta dorinta. Singurele rapsunsuri viabile pe care le pot gasi sunt:
1. Fie generatia 50-60 sufera de complexe majore de inferioritate derivate din faptul ca o tanara de 26 de ani in 2009 are acces mult mai repede la mult mai multa informatie decat au avut ei, informatie pe care eu o pot acumula cu un click, iar ei au acumulat-o cu sudoarea fruntii, in ani de zile. (Fac aici o paranteza, am toata stima si respectul pentru ei si pentru anii pe care i-au petrecut invatand lucruri, insa nu am de gand sa ma simt prost pentru ca eu pot acumula acele informatii in jumatate de ora.)
2. Fie sunt o prezenta absolut fascinanta, inca de la primul contact vizual, si toti isi doresc sa imi patrunda chintesenta in cel mai scurt timp posibil. (Fac si aici o paranteza, mi se pare foaaaarte putin probabila aceasta varianta, deoarece sunt intr-un moment de very low self-esteem si nu cred ca as putea sa fascinez vreodata pe cineva.)
Daca a gasit cineva raspunsul la intrebarea mea, va rog eu mult de tot, spuneti-mi si mie.
PS: Decat sa performeze ecografii pe viu, nu mai bine ne-ar povesti lucruri? Pentru ca sunt convinsa ca toti oamenii astia au atat de multe de spus, lucruri interesante, povesti frumoase, pe care nici 3 zile de google search nu o sa mi le gaseasca.
Tuesday, June 09, 2009
Faux-Pas
Atunci cand stai pe scaunul stomatologului, incerci sa te gandesti la orice altceva decat la ceea ce se intampla in acel moment. Asta am facut si astazi, numai ca astazi nu am reusit sa ma setez decat pe faux-pas. Faux-pas ale mele. Sa vedem:
1. De cate ori am avut divergente temporare cu cineva, am fost furioasa si am exprimat pareri din cele mai colorate despre persoana respectiva. Da, imi asum dreptul sa spun ce imi vine la gura atunci cand sunt nervoasa, fara a simti fundamental lucrurile respective. Ceea ce nu cred ca e bine. Well, spank me, I am bad. De fiecare data cand a existat o situatie de genul asta, clar ca am picat prost. Cel caruia m-am destainuit cu nervii si dracii mei mereu a considerat sa aduca la cunostinta targetului ce am iterat eu. Situatie de unde nu mai ai cum sa iesi onorabil. Buuuun.
2. De cate ori cineva mi-a povestit ceva despre altcineva, m-a pus dracul sa imi exprim parerea. Desi nu e nevoie. Desi din partea mea fiecare este absolut liber sa isi traiasca viata exact asa cum doreste. Nu ma afecteaza direct, nu e problema mea. Insa gura mea nu stie sa taca. Gura mea trebuie sa exprime o parere. Interlocutorii mei mereu au simtit nevoia sa impartaseasca si altora parerea mea. De parca ar fi cuvantul vreunui profet. Astfel incat toti cei despre care am spus la un moment dat ceva naspa, au aflat. Take it back daca poti. Nu, nu poti. Nu ai cum sa iesi onorabil nici de aici. Ce e funny e ca niciodata, dar NICIODATA cand spui ceva bun despre cineva care nu e de fata, nu se va afla. Nuuuuuu. Buuuuuun.
3. Nu mai suport sa fiu tampon. Toata viata mea am fost tampon. Daca doi oameni s-au certat, eu am fost tamponul dintre ei. Si nu e funny deloc. Indiferent cat ai incerca sa fii nepartinitor, vei lua partea unuia dintre ei, si el va intelege asta. In final, cele doua parti se vor impaca pupandu-se in fund most likely, pentru ca adevarurile nu se spun niciodata pe de-a-ntregul, ci trunchiate si cosmetizate, si eu voi pica naspa. Situatie din care iarasi nu am cum sa ies onorabil.
Drept urmare, eu am decis urmatoarele: dragii mei prieteni, va rog eu mult, nu imi mai spuneti nimic despre nimeni. Daca doriti sa discutam despre voi, perfect. Daca nu, discutam despre vreme. Insa eu nu mai vreau sa stiu nimic despre viata nimanui. Hai sa le lasam tutuor libertatea sa impartaseasca ceea ce vor ei. Hai sa nu mai emitem pareri, hai sa nu mai dam cu presupusul.
Pe aceasta cale, doresc si sa imi cer scuze public de la toti cei despre care am emis vreodata pareri. La modul cel mai serios. Nu ma intereseaza ce faceti, cum faceti, cum rationati si ce trairi aveti. Nu am dreptul sa emit pareri despre voi. Drept urmare, imi cer scuze. Faux-pas, pur si simplu faux-pas. :(
1. De cate ori am avut divergente temporare cu cineva, am fost furioasa si am exprimat pareri din cele mai colorate despre persoana respectiva. Da, imi asum dreptul sa spun ce imi vine la gura atunci cand sunt nervoasa, fara a simti fundamental lucrurile respective. Ceea ce nu cred ca e bine. Well, spank me, I am bad. De fiecare data cand a existat o situatie de genul asta, clar ca am picat prost. Cel caruia m-am destainuit cu nervii si dracii mei mereu a considerat sa aduca la cunostinta targetului ce am iterat eu. Situatie de unde nu mai ai cum sa iesi onorabil. Buuuun.
2. De cate ori cineva mi-a povestit ceva despre altcineva, m-a pus dracul sa imi exprim parerea. Desi nu e nevoie. Desi din partea mea fiecare este absolut liber sa isi traiasca viata exact asa cum doreste. Nu ma afecteaza direct, nu e problema mea. Insa gura mea nu stie sa taca. Gura mea trebuie sa exprime o parere. Interlocutorii mei mereu au simtit nevoia sa impartaseasca si altora parerea mea. De parca ar fi cuvantul vreunui profet. Astfel incat toti cei despre care am spus la un moment dat ceva naspa, au aflat. Take it back daca poti. Nu, nu poti. Nu ai cum sa iesi onorabil nici de aici. Ce e funny e ca niciodata, dar NICIODATA cand spui ceva bun despre cineva care nu e de fata, nu se va afla. Nuuuuuu. Buuuuuun.
3. Nu mai suport sa fiu tampon. Toata viata mea am fost tampon. Daca doi oameni s-au certat, eu am fost tamponul dintre ei. Si nu e funny deloc. Indiferent cat ai incerca sa fii nepartinitor, vei lua partea unuia dintre ei, si el va intelege asta. In final, cele doua parti se vor impaca pupandu-se in fund most likely, pentru ca adevarurile nu se spun niciodata pe de-a-ntregul, ci trunchiate si cosmetizate, si eu voi pica naspa. Situatie din care iarasi nu am cum sa ies onorabil.
Drept urmare, eu am decis urmatoarele: dragii mei prieteni, va rog eu mult, nu imi mai spuneti nimic despre nimeni. Daca doriti sa discutam despre voi, perfect. Daca nu, discutam despre vreme. Insa eu nu mai vreau sa stiu nimic despre viata nimanui. Hai sa le lasam tutuor libertatea sa impartaseasca ceea ce vor ei. Hai sa nu mai emitem pareri, hai sa nu mai dam cu presupusul.
Pe aceasta cale, doresc si sa imi cer scuze public de la toti cei despre care am emis vreodata pareri. La modul cel mai serios. Nu ma intereseaza ce faceti, cum faceti, cum rationati si ce trairi aveti. Nu am dreptul sa emit pareri despre voi. Drept urmare, imi cer scuze. Faux-pas, pur si simplu faux-pas. :(
Wednesday, May 20, 2009
Te iubesc atat de...
Inca nu sunt sigura daca melodia asta se vrea a fi un pamflet. Cert e ca mi-a luminat ziua. Ceea ce va doresc si voua. Pentru ca va iubesc atat de... :))
Wednesday, April 22, 2009
Despre dragoste si alte nenorociri
Ieri a fost o zi proasta. Foarte proasta. Nici astazi nu e mai stralucita, insa azi am programare la "Nenea Bzzz - Bzzz" sa ma scape de dureri.
Am ajuns in fata blocului, cu gandurile amortite de durere. Acolo, un domn de o varsta respectabila, urla dupa colt (si ma veti scuza pentru limbaj): "Treci aici in pizda ma-tii, misca-te, futu-ti gura ta, vino AICI ACUUUUM!". Alecu gandeste cu voce tare: "Asta e un bunic?" Desigur ca nu ma pot abtine sa nu imi ridic acelasi semn de intrebare, ma cobor din masina cu gandul sa il pun la respect daca CHIAR urla in acel hal dupa nepotel sau nepotica. Trantesc portiera, imi pregatesc in gand discursul si pornesc hotarata spre el. Cotesc dupa colt si ma blochez. La 20m distanta, intr-o oarecare raza de siguranta, o doamna. O doamna bine imbracata, pantofi curati, taior deux-pieces cu pantalon, camasa alba curata si cu gulerul bine calcat, cu o poseta pe umar, cu mainile incrucisate si cu o privire care trada teama, desi atitudinea pe care doamna incerca sa o afiseze era una de sfidare. Aha, am descoperit deci tinta futaiurilor in gura. Perfect.
Discursul pregatit brusc nu se mai potriveste, toate acele "batran tampit si fara inima", "dar nepotul cu ce e de vina ca tu esti alcoolic?", parca s-au evaporat din capul meu. Am tacut si am mers inainte.
Cu fiecare pas pe care il faceam mi se derula un film trist in cap. Un film in care doamna respectiva indura betiile unui nenorocit de ani de zile, in tacere, un film in care niciodata personajul masculin nu va spune "Here's lookin' at you, kid", ci va da peste cap o stampla de vodka doaaar de dragul arsurii de pe esofag, un film in care serile nu inseamna o lumanare aprinsa pe masa, o cina gatita acasa si un vin bun, ci mai degraba o lada de bere, un meci de fotbal, eructatii si flatulatii cu 1000rpm, si o perna uda de lacrimi, mototolita in pumni, o mie de intrebari fara raspuns, un film prost si trist, un film ipocrit in care amandoi pretind ca totul este bine si ca viata lor este normala, atat de ipocrit incat ea probabil ca inventeaza scuze pentru sotul ei deja din reflex, in fiecare dimineata, chiar daca nu e nevoie. Stie ca o sa fie nevoie cat de curand. Un film atat de ipocrit incat el isi injura sotia la betie dupa care cand se trezeste isi cere iertare si ii cumpara un buchet de flori invelit in staniol ieftin.
Inchizand usa blocului in urma mea, m-am intrebat de ce nu am intervenit. M-am intrebat de ce nu am chemat Politia sa il ia de acolo, de ce nu am trimis-o pe femeie acasa. Am inteles de ce: pentru ca filmul ala, prost, trist, ipocrit, cum o fi el, e filmul lor. E filmul pe care ei si l-au ales, e singurul film in care stiu sa joace, e filmul vietilor lor, e filmul lor de dragoste si de... alte nenorociri.
Friday, April 03, 2009
Friday, Bloody Friday
Am asa de multa energie azi, incat as putea alerga cu flacara olimpica de la un capat la celelalt al lumii. De cand am ajuns la lucru caut rock, vreau sa ascult rock, am nevoie de rock, nu vreau sa fiu blue, nu vreau sa fiu molcutza, nu vreau sa fiu sad sub nici o forma a tristetii, vreau sa fiu titirez. Sa alerg, sa bat cinciul cu orizontul si sa vin inapoi, sa trag cuiele grenadelor si sa ma joc volei cu ele, sa ma duelez cu cowboy si arabi, sa le amestec tuturor martiniurile si sa le dau pe gat unul dupa altul, sa imi lipesc urechile de sufletele tuturor si sa ma joc sotron cu toate tristetile lor.
Am asa de multa energie azi, incat de jumatate de ora ascult doar Floyd. Cica rock psihedelic. Nu stiu, bai, eu i-as spune astazi rock Magne-B6 :))
Hai, enjoy si voi, I certainly am enjoying it :D
Tuesday, March 24, 2009
BRB
Am intrerupt for a while seria de posturi cu si despre prieteni. A intervenit o urgenta, my world has been shattered. Revin la reflux. Suntem in plin flux acum. And the high tide alters my perception on reality. Asa de rau ca imi vine sa sterg toate postarile anterioare. Una cate una.
Dar pentru ca nu reactionam under pressure, I shall refrain from deleting or posting. Faux-pas, Amelia, faux-pas.
Sunt in somaj tehnic. Adica prezenta, dar totusi absenta.
Dar pentru ca nu reactionam under pressure, I shall refrain from deleting or posting. Faux-pas, Amelia, faux-pas.
Sunt in somaj tehnic. Adica prezenta, dar totusi absenta.
Sunday, October 26, 2008
Faux Pas
Mi se tot spune ca sunt a naibii. Mda, probabil ca am o gena nativa a rautatii in mine, care nu ma lasa sa respir fara sa isi scoata putin la iveala dracosenia. Dar pe cuvant ca nu vreau sa fiu asa rautacioasa. Atat de mult mi-ar placea sa fiu the nice girl everybody wants to talk to! Insa pur si simplu nu pot, pentru ca ma izbesc zilnic de atat de multe faux-pas-uri, incat pur si simplu the evil side of me nici macar nu se mai oboseste sa stea ascunsa, e mereu acolo, cu glontul pe teava (asta ca sa citez un mare ganditor in viata).
Serios acum, nu ar fi lumea asta mai frumoasa daca serviciile a fi de calitate? Nu ar fi lumea mai linistita daca nu am avea parte de prost gust si comportamente badarane? N-am fi cu totii mai fericiti daca am invata semnificatia cuvantului "TACT"? Pentru cei care nu stiu despre ce vorbesc, take a look.
Faux Pas-ul saptamanii:
Media Galaxy (da, nu ma sfiesc sa le spun numele, cred ca e national stiut ca presteaza servicii de cocos). Doresc sa achizitionez un aspirator pentru tanti care e indeajuns de draguta sa imi intretina apartamentul curat. Nu ma pricep la aspiratoare. My better half nici atat. Drept pentru care, intr-un acces de buna-dispozitie, la intrebarea "Ce aspirator doriti sa cumparati?", eu raspund ca o panseluta: "ROZ".
Si eu ca Dono ma apuc sa glumesc cu oameni carora cred ca le-a fost extirpat nervul rasului. Donsoara ma masoara de sus pana jos, dupa care cu o privire pe care i-o arunci unui gandac de bucatarie ma intreaba: "Dumneavoastra va alegeti aspiratoul dupa culoare?!"
Aceasta este secunda exacta cand am inceput sa vad in fata ochilor scene de groaza, intocmai ca Ally McBeal. Ma vedeam sarind ca o leoaica pe ea, sfasiindu-i gatul cu coltii, lingandu-mi boticul satisfacuta in timp ce ea saraca se zbate muribunda sub labele mele. Nu am facut asta, in schimb rautatea din mine a iesit la suprafata si i-am suierat fetii printre dinti: "Avand in vedere ca il va folosi MENAJERA MEA, DA, imi permit sa imi aleg aspiratorul dupa culoare." Un fel de "mori in bezna, tu esti o nenorocita de vanzatoare care nu va avea vreodata o menajera".
Pe cuvant ca mi-a parut rau dupa aceea. Mi-am dat seama ca am fost un fel de Cruella DeVil, insa mi-a trecut imediat ce domnisoara in loc sa imi ARATE accesoriile unor aspiratoare m-a chemat sa imi arate POZELE accesoriilor pe cutie, dupa care m-a intrebat extrem de ofuscata daca tin neaparat sa imi faca si proba aspiratorului inainte de a semna certificatul de garantie. Avea dreptate Jules, mare pacat ca nu se lucreaza pe comision...
Concluzia faux pas-ului saptamanii: Daca lucrezi in servicii, incearca sa inveti sa vorbesti frumos cu clientii tai. Vei intalni tembeli, dobitoci, nesimtiti, oameni mici, oameni limitati, oameni amuzanti, oameni de treaba, oameni normali. Cu toti va trebui sa ai TACT.
Si cu asta, cred ca tocmai am inceput o noua serie de posturi pe blog. Pentru ca pur si simplu simt ca intr-un fel sau altul, faux pas-urile trebuie amendate. This is my way of doing it.
Serios acum, nu ar fi lumea asta mai frumoasa daca serviciile a fi de calitate? Nu ar fi lumea mai linistita daca nu am avea parte de prost gust si comportamente badarane? N-am fi cu totii mai fericiti daca am invata semnificatia cuvantului "TACT"? Pentru cei care nu stiu despre ce vorbesc, take a look.
Faux Pas-ul saptamanii:
Media Galaxy (da, nu ma sfiesc sa le spun numele, cred ca e national stiut ca presteaza servicii de cocos). Doresc sa achizitionez un aspirator pentru tanti care e indeajuns de draguta sa imi intretina apartamentul curat. Nu ma pricep la aspiratoare. My better half nici atat. Drept pentru care, intr-un acces de buna-dispozitie, la intrebarea "Ce aspirator doriti sa cumparati?", eu raspund ca o panseluta: "ROZ".
Si eu ca Dono ma apuc sa glumesc cu oameni carora cred ca le-a fost extirpat nervul rasului. Donsoara ma masoara de sus pana jos, dupa care cu o privire pe care i-o arunci unui gandac de bucatarie ma intreaba: "Dumneavoastra va alegeti aspiratoul dupa culoare?!"
Aceasta este secunda exacta cand am inceput sa vad in fata ochilor scene de groaza, intocmai ca Ally McBeal. Ma vedeam sarind ca o leoaica pe ea, sfasiindu-i gatul cu coltii, lingandu-mi boticul satisfacuta in timp ce ea saraca se zbate muribunda sub labele mele. Nu am facut asta, in schimb rautatea din mine a iesit la suprafata si i-am suierat fetii printre dinti: "Avand in vedere ca il va folosi MENAJERA MEA, DA, imi permit sa imi aleg aspiratorul dupa culoare." Un fel de "mori in bezna, tu esti o nenorocita de vanzatoare care nu va avea vreodata o menajera".
Pe cuvant ca mi-a parut rau dupa aceea. Mi-am dat seama ca am fost un fel de Cruella DeVil, insa mi-a trecut imediat ce domnisoara in loc sa imi ARATE accesoriile unor aspiratoare m-a chemat sa imi arate POZELE accesoriilor pe cutie, dupa care m-a intrebat extrem de ofuscata daca tin neaparat sa imi faca si proba aspiratorului inainte de a semna certificatul de garantie. Avea dreptate Jules, mare pacat ca nu se lucreaza pe comision...
Concluzia faux pas-ului saptamanii: Daca lucrezi in servicii, incearca sa inveti sa vorbesti frumos cu clientii tai. Vei intalni tembeli, dobitoci, nesimtiti, oameni mici, oameni limitati, oameni amuzanti, oameni de treaba, oameni normali. Cu toti va trebui sa ai TACT.
Si cu asta, cred ca tocmai am inceput o noua serie de posturi pe blog. Pentru ca pur si simplu simt ca intr-un fel sau altul, faux pas-urile trebuie amendate. This is my way of doing it.
Subscribe to:
Posts (Atom)
