Question

Cat de mult ar trebui sa ma urasc ca sa imi iau un barbat pe a carui mama sa nu o inghit?
Sa vina in casa mea si sa nu ma pot duce la baie ca soacra curata morcovi acolo, sa nu pot sa stau pe net ca tre sa socializez cu soacra, sa nu pot sa stau prea mult prin oras ca sa nu o las singura acasa?!

Gizas!!!!

Note to self: Intai vezi cum te intelegi cu soacra, si apoi marita-te!

Si ca tot veni vorba, asta mica cred ca a innebunit, chiar se marita!!! De ieri imi tot spun: OMG OMG OMG!!! Cred ca nu e foarte sanatoasa la cap fata, i-am zis si ei, but then again, ce dracu sa ii faci si inimii, ca aia fix de ratiune nu mai tine cont de la un punct incolo. And still, ma gandesc ca poate ar fi spre binele tuturor daca am putea sa ne punem un sistem de frana la sentimente. Un fel de discharging equipment, care sa scoata din tine cantitatea de sentimente necesara ca sa nu mai fii subiectiv in decizii.

Desi cred ca not being able to be fully aware and objective este tocmai the fun part of love. Ajungi sa razi si tu de tine cand te analizezi din afara si vezi ce ineptii ai fost in stare sa debitezi si cat de gresit ai putut sa judeci unele situatii. I wouldn't know. I keep hiding away, I keep denying, I keep laughing at it. Though, I know the bitch is right behind my back, I know she eats her way to everything I am, she crawls up my brain.

Pleaca de aici Amelio, ai nevoie de aer, de apa, de soare. Du-te la mare!

PS: To my sweet L., all my best, all the happiness in the world, all the love she deserves!