de pe la orele 14:00 incoace mi s-au adunat in cap o groaza de idei, si pe drum de la birou spre casa mi-am spus: "nu, amelio, n-ai sa bloghezi azi." m-am culcat in mod expres, tocmai ca sa NU fiu tentata sa deschid compul si sa ma apuc. n-a ajutat prea mult. mai mult decat atat, somnul ala de 45 de minute a fost cea mai proasta idee pe care as fi putut sa o am. am visat non-stop si m-am trezit mai extenuata decat eram.
perfect.
inevitabilul s-a produs, nu ca m-as fi asteptat la altceva. iata-ma in fata monitorului, incercand sa scriu indeajuns de repede ca sa nu cumva sa pierd vreo idee. chestie care oricum se va intampla, whatsoever.
de ce imi spuneam "n-ai sa bloghezi azi."? pentru ca e enervant ca in ziua in care ai citit o groaza de bloguri sa te apuce si pe tine cheful de scris. ce naiba, atata vana nu ai incat sa scrii atunci cand vrei tu, nu cand subliminalul iti dicteaza sa o faci?! aparent, nu ai... e addictive blogul, si nu am vrut sa accept asta, pana cand m-a pus dracu sa le citesc pe ale unora. inutil sa o mai spun, raidul pe net de dimineata s-a extins brusc de la 3-4 site-uri la vreo 12-13... fapt care imi dauneaza mult, avand in vedere ca imi scade cumplit timpul efectiv de lucru. which is uncool, according to the guys with wide desks and large windows... n-am sa insist prea mult pe ideea asta, horhe has done a great job synthesizing the marrow of it.
long story short, inca sunt ciupalata ca nu se pune ca literatura :))
punctul doi. in timp ce imi cautam scuze lamentabile pentru care bloghez at the moment, si faceam asta in timp ce ii scriam dragului de bogdan, mi-am dat seama ca si lui vroiam sa ii spun toate astea. sper sa nu uit sa ii pun si linkul in mail... ah, si tre sa ii atasez nebunia aia de melodie. bogdane, sper ca remarci ca nu iti mai scriu in miez de noapte, ba dimpotriva, mi se pare ca e ilegal de devreme. nu mai stiu daca template-ul asta afiseaza ora, daca nu, iti spun eu, e 19:14 just now. probabil ca o sa te intrebi cum de mailul e asa de scurt. eh, intelegi tu repede :) mi-ar fi placut sa fii astazi de fata la o discutie pe care am avut-o cu un coleg. ar fi putut sa fie o polemica pe cinste daca nu mi-ar fi fost atat de lene sa il desfiintez. imi povestea foarte convins cum pe el nu il impresioneaza femeile, si cum nu a favorizat niciodata o femeie care i-a zambit frumos. si ma gandeam invariabil: "bogdane, unde esti tu, bogdane?" te-ar fi amuzat, pe cuvant.
punctul trei. ce bine ca e doar punctul trei. de vreo juma de ora ma tot gandesc daca e sau nu e cazul. pai cam e cazul, avand in vedere ca niciunde altundeva nu mai pot sa fac asta. Happy Birthday!!! ce cretin suna sa spui asta cuiva care clar nu are cum sa vada, sa auda, sa simta... dar direct innebuneam daca nu i-o spuneam. nu m-am dus sa il vad. nu stiu de ce. maica-mea tocmai e la el, s-a dus cu restul familiei. iar o sa fiu facuta cu ou si cu otet ca nu ma prezint la meetingurile de familie. yeah well, gimme a fucking break, chiar nu aveam chef azi sa ma duc acolo. ca sa fac ce? ca sa sarbatoresc?!?! whoo-fuckin-hoo, let's party!!!! nu vreau sa ma duc acolo, okay? pur si simplu nu vreau! get a grip on yourself and get over it! multzam. anticipat. si evident inutil, ca oricum smardoiala tot mi-o iau.
4. patru? ja, macar numaratoarea nu am incurcat-o :D tre sa imi dau un premiu pentru asta :D
de ce spui, chiquito, ca sunt rea mah?!?!?!? ca nu sunt. cred. adica nah, e drept ca pot sa fiu rautacioasa at times, dar nu sunt REA prin definitie. hai mah, serios acu, nu sunt REA. sper. o tanti rea nu asculta la ora asta gianna nannini. again, bogdan, grazie tante per accendere la luce. :*
plus ca nici macar nu imi plac oameni rai. decat cei inteligenti si ascutiti. si un pic intepatori. si incomozi. si funny guys. si asta nu e rau.
asa ca nu sunt rea.
mean people suck! nice people... :))
mama, acu sar de la o idee la alta. aseara m-a vizitat o fosta colega de GENERALA for god's sake!!! si pe langa ca mi-a facut un pic capul calendar, printre altele imi declara ca nu ii plac barbatii destepti. inca incerc sa patrund sensul acestei declamatii. teama de a nu fi overpassed? nevoia de a domina? hell knows, oricum mie mi se pare cel putin la fel de ciudat ca si cum as zice eu ca urasc pantofii cu toc. nici nu pot divaga prea mult pe tema asta, m-a suprins prea tare sa aud o asemenea afirmatie.
nah acu unde naiba imi sunt ideile? vezi, bogdan, dupa cum spuneam, nu imi ia mult sa imi pierd sirul ideilor. in mod sigur e vina lui Where You End care mi-a alergat all day long prin winamp. cred ca a mers pe repeat de vreo 30 de ori pe putin. tre sa iti dau si asta, s-ar putea sa iti placa. desi e prima oara cand am indoieli serioase...
nu am avut o zi tocmai usoara la birou. m-am incapatanat sa nu ma las doborata de somn sau de greata care mi s-a instalat pe la 10 dimineata si nu prea m-a lasat decat acu vreo juma' de ora. si, in timp ce bombaneam cu mainile pe tastaura, injurandu-mi la modul cel mai elegant colaboratorii, dorindu-mi sa dinamiteze cineva fabrica, desigur cand e perfectly safe, amuzandu-ma la adresa mea ca nu sunt capabila sa ii explic unui slovac unde trebuie sa duca o nenorocita de hartie, imi mai cadeau ochii din cand in cand pe niste foi pe care mi le listasem cu scopul precis de a le citi pret de o tigara. nu mi-a iesit deloc, si ma felicit oarecum ca nu am facut-o. pe scaunul de bioru insa, parea al dracu de paradoxal sa vad non-stop in fata ochilor "How To Forget Life Sucks". am luat hartiile si mi le-am aruncat in geanta. baaad idea. acu m-au deprimat teribil. da' imi trece, ca m-a facut tata fata descurcareata :D
hai ca m-am intins rau de tot.
lalelele sunt pentru papa. niciodata nu am priceput de ce ii placeau lalelele. eu nu le vad poezia. insa nu ma pot pune in calea fericirii lui.
ps: multzam si tie ca m-ai iluminat
No comments:
Post a Comment