Dupa prostul obicei dezvoltat mai nou, am descoperit azi niste flame-uri care dau prost pentru "blogosfera" romaneasca. Bine, sa pornim de la faptul ca din punctul meu de vedere nu exista, sau nu ar trebuisa existe o blogosfera. Pe vremea cand am descoperit blogurile (asta se intampla pe undeva prin 2004), putina lume avea asa ceva. Toate blogurile pe care le citeam erau extrem de personale, scrise frumos, scrise strict pentru cel care il initiase.
Acum insa, observ o tendinta majora in a scrie bloguri pentru altii. Bun, sunt de acord ca tuturor ne place sa fim in centrul atentiei. Insa ridic urmatoarea intrebare: de ce bloggerii care cer cea mai mare atentie online sunt oamei obisnuiti in real-life? Sa deduc ca viata lor mica si insignifianta nu le permite afirmarea defel? Sa inteleg ca singurul univers in care se pot face auziti este cel online? Sa cred ca intr-adevar oamenii astia nu mai stiu ce e lumea reala?
Nici nu mai stiu de cand nu m-a mai suparat ceva ce am vazut online, ME-related. Cat de mult poate sa conteze parerea unui fellow blogger, cand respectivul nu stie absolut nimic despre tine, decat, desigur, ceea ce ii hranesti tu prin posturile tale?!?! Si de ce naiba se pune atata pret pe o "audienta" imaginara eventually? Ai ceva de spus, ok, iesi la rampa, pune in scena o piesa de teatru, lanseaza un volum de poezii, scrie un roman, iesi pe sticla cu un talk-show care sa rupa gura targului. Dar nu veni cu ifose de mare personalitate, cand tu nu esti de fapt decat 10 degete pe o tastatura, ascunzandu-ti frustrarile si defectele in spatele unui proxy.
Avem pretentii de jurnalisti, de neintelesi, de oameni culti si inteligenti, insa ceea ce nu spune nimeni, e ca la adapostul lui nenea Gugal, toti suntem egali. Stingray, ADD, Jihad, orice altceva v-ar trece prin cap, nici unul din voi nu are cum sa fie mai destept decat celalalt. Decat daca ai un ISP de tot cocosul, caz in care nu ai nici blog, ca te ia mama dracu pana uploadezi.
Probabil ca acum ar urma intrebarea: "Ok, si tu de ce ai blog?" Easy. Pentur ca vreau si pentru ca pot. Nu e treaba nimanui ce scriu in el, nu caut publicitate, faima, recunoastere, nu vreau sa fiu inteleasa, nu disper sa fiu citita, nu dau pe spate de placere ca am X vizitatori pe zi, nu sufar ca nu am comments pe posturi. Mi-e fix egal. Blogul e urcat online pentru ca nu mai am acasa nici un stilou. Si e lege: jurnalele se scriu cu stiloul. Sau pe taste.
Care mi-o fi point-ul postului? None, whatsoever. Poate e doar faptul ca m-am saturat sa citesc pe bloguri cat de mare si de tare e unul sau altul. M-am saturat sa vad statistici, reporturi de trafic, concursuri intre bloguri, si dispute idioate. M-am saturat de jurnalisti wannabes, de disimulatori si de plagaciosi.
Grow the fuck up!
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
6 comments:
Nu inteleg ce nu intelegi. Se pare ca sunt unii oameni care nu pot sustine o activitate pe blog doar cu gandurile si ideile lor. Si atunci traiasca youtube si site-urile de stiri
Nu ma incurca atat de mult linkurile, cat ma incurca setea de recunoastere. NIMENI nu e CINEVA online! Poate doar Suzie-all-the-way :))
Gandeste-te ca fenomenul e abia la inceput...
Tocmai ca nu e la inceput fenomenul. Daca EU, care nu sunt o impatimita a internetului, stiu de weblogs de prin 2004, ce mama naibii sa mai fie la inceput? Ar trebui mai degraba sa fie deja fumat fenomenul. Nu vreau sa cad in cealalta extrema, nu o sa acuz mentalitatea "romaneasca". Dar tare mi-e teama ca e si asta un factor...
Pai fa o diferenta intre un blog cu mentalitate pur romaneasca si unul extern care are ani in spate. In afara, treaba a luat amploare de prin 1998. D-asta zic ca in Romania este pe la inceput.
my bad, crezusem ca te referi la fenomenul worldwide :P
Post a Comment