Mi-amintesc perfect ce imi doream cand eram mica: o bagheta magica. Si cu ea vroiam sa schimb lumea. Pe atunci, vroiam sa creasca mai multe flori pe care sa le pot culege si sa imi fac ghirlande din ele, sa fie mai multe desene animate la televizor, sa imi pot face singura mobila pentru Barbie, asa cum o vroiam eu, sa am multe rochii pe cercuri si pantofi cu tocuri inalte.
Au cam trecut ceva ani de atunci. La pantofii cu tocuri nu am renuntat. Insa toate celalalte dorinte de bagheta s-au risipit incet. Le-am inlocuit cu altele. Acum nu mai vreau sa schimb lumea. Nu mai vreau sa schimb pe nimeni, nici macar pe mine. Desi acum am o bagheta magica si as putea sa fac multe cu ea. Insa nu imi doresc asta.
Vreau doar ca atunci cand voi privi inapoi, sa vad ca am atins existenta unor oameni. Nu, nu vreau sa ii schimb, vreau doar sa fac ceva pentru ei. Nu trebuie sa fie ceva material. Ceva, orice, oricat de mic, pentru ca in momentul cand voi trage linie, sa pot sa imi spun ca nu mi-am irosit bagheta magica degeaba.
Au cam trecut ceva ani de atunci. La pantofii cu tocuri nu am renuntat. Insa toate celalalte dorinte de bagheta s-au risipit incet. Le-am inlocuit cu altele. Acum nu mai vreau sa schimb lumea. Nu mai vreau sa schimb pe nimeni, nici macar pe mine. Desi acum am o bagheta magica si as putea sa fac multe cu ea. Insa nu imi doresc asta.
Vreau doar ca atunci cand voi privi inapoi, sa vad ca am atins existenta unor oameni. Nu, nu vreau sa ii schimb, vreau doar sa fac ceva pentru ei. Nu trebuie sa fie ceva material. Ceva, orice, oricat de mic, pentru ca in momentul cand voi trage linie, sa pot sa imi spun ca nu mi-am irosit bagheta magica degeaba.
No comments:
Post a Comment