Late at night...

... you can hear her whisper

I'd love to take you home with me and tuck you into bed
I'd love to see what makes you tick inside your pretty head

I wish that I could keep you in a precious chinese box
On sundays I would pray for you so it would never stop

I'd love to hear you laugh tonightI'd love to hear you weep
I'd love to listen to you while you're screaming in your sleep

I'd love to soothe you with my voice and take your hand in mine
I'd love to take you past the stars and out of reach of time

I'd love to see inside your mindto tear it all apart
To cut you open with a knife and find your sacred heart

I'd love to take your satin dolls and tear them all to shreds
I'd love to mess your pretty hairI'd love to see you dead

Mea Culpa

De fapt, nu e doar MEA culpa :D

Iar te neglijez. De cate ori am voie sa spun ca lipsa de inspiratie e de vina?

Adevarul e ca am vreo 3 posturi in cap, stau asa, in coada de peste, pentru ca nu am pozele aferente.

Cuiva ii e lene sa se apuce de ele :D

Giving credit

This post goes out to all the volunteer photographers working to cover at best the International Romani Art Festival.

All the best to you all.

PS: Keep the chimping off the stage and yourselves out of the others' viewfinders.

Love needs no words

Retro-introspectie

Imi place uneori sa spun ca traiesc in doua universuri paralele. Imi omor celula cu celula trupul in universul in care ma intalnesc zi de zi cu alte fete descompuse. Ce bine ca s-au inventat cosmeticele! Insa, in acelasi timp, imi renasc atomii in mica mea lume aflata dincolo de tangibil. Am avut-o dintotdeauna, insa nu am stiut niciodata sa mi-o definesc.

Azi insa mi-am gasit latitudinea si longitudinea. Si, asa cum toate lucrurile mari au o rezolvare simpla, mi-au fost de ajuns sa inteleg...

Am pamantul in care mi-am infipt radacinile cu greu. E acelasi pamant in care imi cresc iarba si pomii cu fructe, si imi sadesc zi de zi vise nespuse si indraznete. Am aerul care imi sufla usor in frunze si imi aduce povesti din departare. Uneori, cand imi deschid aripile, imi sufla puternic sub ele, si ma conduce oriunde as vrea sa ajung. Am focul care imi face corpul sa vibreze si sangele sa clocoteasca in vine. Am apa care mi se aseaza mica si limpede pe petale, imi spala lacrimile si imi creste comori nebanuite din ramuri uscate.

Da, suntem liberi sa alegem daca vrem sa traim inmormantandu-ne zi de zi cate putin din noi, sau cu certitudinea ca exista a Gaea numai a noastra.

Tu mi-esti Gaea. Nimeni nu va stii asta vreodata, pentru ca nu e nimeni aici, in afara de noi.

PS: Multumesc inca o data, Alex, pentru poza.

Aratatul cu degetul

Demarez un proiect. Aratatul cu degetul. Azi am sa ii arat cu degetul pe toti oamenii pe care ii apreciez. Pentru cine nu ii cunoaste inca, aruncati un ochi pe Softspots, Blogroll si Photographers. My respects, ladies and gentlemen.

My Angel

I can fly
But I want his wings
I can shine even in the darkness
But I crave the light that he brings
Revel in the songs that he sings
My angel
I can love
But I need his heart
I am strong even on my own
But from him I never want to part
He's been there since the very start
My angel
Bless the day he came to be
Angel's wings carried him to me
Heavenly

PS: Multumesc Alex pentru poza.

PPS: Multumesc Ale.

Unbound

I am drawn to her
Like a moth to the flame
She leads me down
Unbound.

I am lost
Has anybody seen me?

No borders
No fences
Unbound

This is the last one from the series. This ends my statement about the woman who breaks the boudaries.
This is the tribute I pay to women who know how, when and why they need to break the borders.

Thanks J.

Femmina

Femmina come la terra

Femmina come la guerra

Femmina come la pace

Femmina come la croce

Femmina come la voce

Femmina come sai
Femmina come puoi
Femmina come la sorte
Femmina come la morte
Femmina come la vita

Femmina come l’entrata
Femmina come l’uscita
Femmina come le carte
Femmina come sai
Femmina come puoi

Emotionally Unavailable

Cand ni se pune pata, ni se rupe de ce lasam in jur. Ne punem eticheta de Emotionally Unavailable, si, dupa noi potopul.

De unde atata aroganta? De unde atata miserupism? Eu nu am chef sa fiu de treaba, mi se fix falfaie ca pe langa mine au inceput sa freamate cel putin vreo 3 corpuri, intrebandu-se ce corabii mi s-au mai inecat, unde mi s-a frant o aripa, ce buza imi sangereaza?

Ia mai scutiti-ma de starile voastre pretioase. PMS continuu, asta sunteti cu totii.

Da, sunt furioasa. Nu, nu asa trebuia sa sune textul atasat fotografiilor de mai jos. Poate ca acum ar trebui sa imi cer scuze ca am dus imaginile in directia asta. Insa nu am sa o fac. Pentru simplul motiv ca poate cineva o sa reactioneze la semnalul acesta de alarma.

The Unbreakable

Stop hiding, nobody is unbreakable!

Tag - First blog

Primit de la Monoloage:

Care este primul blog citit?

Uau, asta e chiar usoara rau de tot. Primul primul a fost al lui Andrei Gheorghe.

Si imediat dupa el au urmat cateva altele de pe forumul adiacent site-ului web, de unde mi-amintesc ca eram fascinata de blogul unei useritze, care isi spunea Selkia, la Strega. Oare ce mai face Selkia? :p

Sa il dam si mai departe, zic. Merge la Alecu, Venera, Curtezana si Alin

Sixth of July

There I was, on a July morning,
Looking for love...

Thought it was gonna be different this year. Boy, was I wrong. Same void, same hole, same emptiness. Same old corner in me, bleeding over and over again. Same old questions, same old lack of any trace of answer.

Same old missing you...

Liar, Liar, Pants on Fire

Uita-te adanc in ochii mei
Si spune-mi ca viata nu e frumoasa
Si am sa iti rad in fata.

Uita-te adanc in ochii mei
Si spune-mi ca nu mai vrei sa razi vreodata
Si am sa iti plesnesc obrazul.

Uita-te adanc in ochii mei
Si spune-mi ca nu ai sa mai iubesti
Si am sa iti ranesc venele.

Uita-te adanc in ochii mei
Si spune-mi ca totul e inutil
Si am sa te iau cu mine.

Cine mai stie ce e aia rima?

Mi s-au ars trei capete de versuri
Le-am tinut in soare si s-au facut scrum.
Mi s-au ars si patru dorinte
Si vreo doi neuroni.

De ieri ma invart in sensul acelor de ceasornic,
Si caut rime, caut ganduri,
Gasesc bube, mucigaiuri si noroi
Si nu am de gand sa isc frumuseti si sensuri noi.

Las'! Le cedam posteritatii.
Eu stiu sa imi duc mainele si vinerea
Si daca sunt cu trei versuri mai saraca
Si patru dorinte.

Si cu neuronii ce ma fac?

Medusa

"De ce cresc oamenii impreuna si pe urma o iau pe carari diferite?"
Da.

E tot ce pot sa raspund la intrebarea asta. Nu am nici cea mai vaga idee. Dar nici nu vreau sa pornesc de la premisa ca asa se intampla de fiecare data. Da, oamenii se instraineaza de la un moment dat. Da, oamenii uita sa se mai iubeasca de la un moment dat. Da, oamenii omit sa isi mai respire aerul prin plamanii celuilalt. Si nu in ultimul rand, da, poti sa eviti asta.

Pana la urma, cred ca totul e sa ai puterea sa nu il pietrifici pe cel de langa tine. Nu am sa pretind acum ca sunt mare specialista in relatii, insa am avut cateva din care la dracu daca nu am invatat o groaza de lucruri. Sigur, cei care pana acum au avut maxim o relatie si eventual se chinuie sa si-o cladeasca pe a doua, ar putea sa imi spuna ca aberez, ca si ei stiu ce e aia relatie si cu ce se mananca. Well, ladies and gents, nu stiti. Imi pare rau, dar nu stiti.

Am stat langa caractere extrem de diferite. Am stat langa un egoist, langa un papa-lapte, langa un ambitios, langa un narcisist, langa un afemeiat, langa un romantic, langa un afectat de complexul lui Oedip. Toti, fara exceptie, au parut a fi exact ceea ce imi lipsea. Pana in ziua cand mi-am intors privirea spre ei, mi-am asmutit serpii din par, si i-am impietrit.

Azi stau langa mine. Pentru ca el e eu si eu sunt el. Azi stau acolo unde e locul meu, in sfarsit. Si nu o spun pentru ca el citeste, nu o spun fiindca sunt afectata de sindromul primelor luni, nu o spun fiindca depind de el. O spun cu tarie si convingere, pentru ca m-am aflat si m-am inteles, si pentru ca el a fost langa mine de cand am inteles ce imi doresc. Si stiu cu tot corpul, cu sufletul si cu mintea ca nu am sa il impietresc. Si nici nu am sa scuip sange in urma lui.

De ce cresc oamenii diferiti? Naiba stie. O fi din cauza coruptiei genetice. O fi gaura din stratul de ozon. Dar de ce ai sta sa plangi dupa o usa inchisa? Da, e inchisa, uita-te bine. Nu ar fi mai bine sa iti indrepti pasii catre orice s-o fi deschis acum? Ti-am spus, no fear, avem lanterne. Si flashuri. Si stative. Si nu o sa te orbim. Si o sa iti cantam si July Morning, as soon as you'll be looking for love :P

Postul asta, privit din afara, nu prea are noima. Are in schimb legatura cu ceea ce mi-a framantat seara de ieri si ziua de azi. Are legatura cu doua discutii pe care le-am purtat cu doi oameni dragi mie. Nu intrebati nimic, nu cereti lamuriri suplimentare. Cei vizati vor stii.

Cine are nevoie de motive?

Am asistat zilele trecute la o discutie pe tema "De ce sa ai amanta?" Pai daca ar fi sa rezum pe scurt cele 10 motive primordiale, ordinea ar fi cam asa:
1. Bad sex.
2. Bad sex.
3. Bad sex.
4. Bad sex.
5. Bad sex.
6. Bad sex.
7. Bad sex.
8. Bad sex.
9. Bad sex.
10. Bad sex.

Dar daca punem invers problema? Daca am cauta 10 motive sa NU ai amanta? Si aici astept feedback de la voi. Cineva mi-a zis ca as putea sa pun de 10 ori "good sex". :D

Eu inca nu sunt convinsa ca e destul. Feed me answers.

Elsewhere

Cred ca niciodata nu sunt acolo unde ar trebui fix atunci cand ar fi nevoie de mine. Si asta poate crea ostare idioata de inutilitate. Se intampla ceva si tu trebuie sa fii acolo, ajungi cu 5 minute mai tarziu, faptul s-a consumat, si brusc prezenta ta nu mai e necesara.

Ma lovesc mai mereu de asta. Nu mi se spune nimic, nu mi se reproseaza nimic, insa am mereu senzatia ca sunt cu un pas in urma. Si habar nu am ce pastile se iau ca sa iti imbunatatesti asa-zisa asertivitate.

From Dawn Till Dusk

04:54 a.m. Ce naiba caut in fata compului la ora asta? Probabil un pic de motivatie. Am stat aproape 24 de ore langa o fata absolut delicioasa si nu am fost in stare sa trag nimic. Lene, plictis, sictir, pana inspiratioLALA, habar nu am.

Cert e ca nu m-am ales decat cu o durere de spate si o dezamagire maxima. Extrem de prolifica, nu am ce zice.

Ma gandeam la Cenusareasa mai devreme, si cum lucra ea "From dawn till dusk", si ma gandeam ca tre sa fi fost o mare fraiera fata. Cum sa lucrezi atat? Dar, at the end of the day (sau ma rog, at the beginning of tomorrow, daca te uiti la ceas), poate ca nu e chiar asa o mare tampenie sa muncesti from dawn till dusk. Something's GOTTA give!

And yes, something WILL give, dar nu de la mine. Stay alert for updates, I shall enlighted you.

PS: @Omu' cu paru' rosu: Nu am uitat de energofagii aia care inca ma mai sug from time to time. O sa iti mai spun cum e cu ei. :P

Energofagii

Imi vine greu sa cred ca mi-am neglijat dragul de blog in halul asta. As minti daca as spune ca nu am avut timp. Pe dracu, am avut timp berechet. Insa pur si simplu nu am avut energia necesara sa postez.

M-am lovit de cativa energofagi lately si cred ca m-au lasat cam fara resurse. Norocul meu ca m-am scuturat la timp, si ca nu am de gand sa imi mai permit sa ma las secata de puteri.

Asa ca revin in curand, in forta :D

Linkless

Ma gandeam de ieri la postul asta. Insa azi, cand m-am asezat in fata calculatorului, am realizat ca nici una din idei nu era buna. Pentru ca se amesteca in mine o groaza de emotii si de sentimente teribil de contradictorii, si daca le-as pune pe toate aici, ar iesi o varza demna de cea mai mare salata vazuta vreodata.

This one is for the one that gave me the chance to be here.

I love you...

Here I Am...

... on the road again,
There I am, up on the stage,
Here I go, I'm playing star again
There I go, I turn the page.

Is this what we are bound to do for a lifetime? Turn the page? Whenever the road turns narrow and harsh, we just look behind for a second and turn the page?

For all I care, I can do this. It's just that at times I get the feeling I may have left a part of me somewhere back on that road. I do not wish to be a star, yet again, my deepest desire is to be my own life's star. How do I do that? I am not sure whether I have figured it out. But I am sure as hell I do not plan to stop here. As William Forrester put it: "The rest of those gone before us cannot steady the unrest ofthe ones to follow". And I know that everybody is here only for a little while. Than why not make the best out of it?

Go ahead, chase clouds, pursuit restlesness, cheer for sparkles of adventure and novelty and suck out all the marrow of life. You all deserve it!

Pentru ca pot

- Tu pentru ce revista lucrezi?
- Pentru nici una.
- Si atunci de ce te risti si stai in ac de par?
- Pentru ca imi place?!

PS: Copyright 2006-2007 Alina Vasilescu. Toate imaginile sunt proprietatea mea si nu pot fi folosite integral sau partial fara permisiunea mea, in concordanta cu legea nr 8/1996, privind dreptul de autor si drepturile conexe.

Frana si de la capat?

Ne trece timpul prea repede, si habar nu avem ce sa facem cu el. Ne trec secundele si nici macar nu ne dam seama. Pana ne desteptam noi din crunta reverie in care ne azvarlim voit, rotile incep sa nu ni se mai invarta la capacitate maxima, sabotii de frana par sa fi ruginit, si viteza maxima admisa pe sinele noastre scade dramatic. Nici macar atunci nu cred ca devenit perfect constienti de cat de mult si de intens ne irosim viata, cat de neglijenti suntem si cat de aroganti. Nu am sa imi reincep discursul ala vechi cu "mergeti acasa si spuneti-le celor dragi cat de mult ii iubiti", insa, in sinea mea, stiu ca asta am de facut. Stiu ca nu am timp de pierdut, stiu ca daca nu ma trezesc acum, s-ar putea sa fie deja prea tarziu. Am atatea lucruri de facut inainte sa trebuiasca sa ma supun limitei de viteza...

Retrovision

Cateodata e bine sa mai privesti si in urma. S-ar putea sa ai surprize placute. Si s-ar putea sa nu uiti de unde ai plecat.

M-am surprins astazi sa o revad pe Syl. Mi-a picat bine, cumva, vad ca fotografiile au darul de a te arunca intr-o valtoare de amintiri. Frumoasa fata, smart and sassy.

Enjoy her!

Playlist no 4 - Office Sounds (sau ce a scapat azi de "B")

1. Cirque du Soleil - Alegria
2. Marylin Manson - Vodevil
3. Simply Red - Stars
4. Cranberries - Linger
5. Alanis Morissette - So Unsexy
6. Bonfire - You Make Me Feel
7. Depeche Mode - Walking in my Shoes
8. Mihai Margineanu - Mai Stii?
9. Nadiya - Si Loin de Vous
10. Lamb - Gabriel
11. Outkast - Hey Ya
12. Anna Tatangelo - Colpo di Fulmine
13. El Tios Carlos - Pares Y Nones
14. INXS - Hot Girls
15. Queen - Don't Stop me Now
16. Phil Collins - Can't Stop Loving You
17. The Christians - Words
18. Heroes del Silencio - Entre dos Tierras
19. Depeche Mode - The Sinner in Me
20. Gorillaz - Dare
21. Eternal - Don't You Love Me
22. Aretha Franklin - I Say a Little Prayer
23. ATB - After the Flame
24. Frou Frou - Let Go
25. Robbie Robertson - Unbound

Corbii nu zboara singuri

Who we are never changes
What we are never stops changing.

Ciudat e ca, desi ne adaptam mereu, un lucru ramane constant: talentul de a ridica ziduri intre noi si cei care nu fac altceva decat sa ne sufle vant in aripi. Si pe urma tot noi avem tupeul (sau naivitatea, inca nu sunt sigura) sa ne uitam mirati in jur, si sa ne intrebam de ce nu e nimeni prin jur, sa zboare alaturi de noi. Ne spunem apoi ca, aidoma corbilor, putem sa zburam si singuri, doar ca, inainte sa apucam sa ne afisam zambetul tamp al victoriei nemeritate, aripile ni se desfac, ceara din ele se topeste, si, intr-un picaj dement, ne revedem toate erorile si ororile de pana atunci. Si, cu doar o secunda inainte de a ne face creierii zob, ne cuprind regretele si remuscarile si am vrea sa putem da timpul inapoi, sa ne spargem zidurile inainte de a le cladi, si sa ne intindem aripile alaturi de cei care ne-au suflat vant in ele.

And the raven, never flitting,
Still is sitting, still is sitting...

Wishing Upon a Star

Bitter are the tears of a child: Sweeten them.

Deep are the thoughts of a child: Quiet them.

Sharp is the grief of a child: Take it from him.

Soft is the heart of a child: Do not harden it.

Limite?! Oare?

Tu nu ai sa imi cunosti niciodata limitele. Pentru ca eu nu mai am limite. Nu mai sunt o femeie obisnuita, cu prejudecati si principii, nu mai sunt ceea ce stiam sa fiu.

Nu am limite, si stiu ca nu o sa mai am vreodata. Zi dupa zi, flash dupa flash, picatura dupa picatura, imi modelez corpul si fiinta dupa o lentila care imi sfredeleste carnea cu o insistenta bolnavicioasa. Nu stiu unde, de-a lungul drumului, m-am transformat. Ma hranesc cu sticla, imi potolesc setea cu sunete surde de shutter, imi ascut simturile in ritm de flash declansat.

Mai sunt reala, sau am devenit pe parcurs o inventie a luminilor si a umbrelor? Si daca e asa, mai vreau oare sa fiu reala? Aici nu exista oboseala, nu exista somn, nu exista timp sau spatiu. Aici suntem doar eu si tu, roade ale unor imaginatii debordante. Aici e doar o bruma de aer pe care sa o respiram, e doar apa picurand frenetic din par, e doar piele maslinie si ochi inchisi.

Stii, oamenii nu stiu niciodata cum sa se comporte cu sexualitatea lor. Probabil ca asta e motivul pentru care inca mai vad priviri pline de repros si judecati aspre. Insa putin imi pasa. Corpul meu e cel mai de pret bun al meu. Cu el imi deschid usi, cu el imi port cu mandrie pasii prin lume, cu el alin nelinstiti si astampar dorinte, si tot cu el voi da viata. Si atunci, de ce m-as teme de el? De ce nu i-as impinge limitele? De ce mi l-as suprima in textile si curele?

Ce se spune de 1 Martie?

Habar nu am ce se ureaza de 1 Martie. Oricum, nu cred ca e gresit sa urezi femeilor pe care le cunosti sa aiba o primavara frumoasa si sa li se indeplineasca toate dorintele.

PS: E pentru prima oara cand in birou miroase asa de frumos. La naiba, IAR zambila e de vina? :P