Father Figure

Se spune ca daca iti doresti ceva indeajuns de tare, se va intampla. Bun, si cum se procedeaza daca iti doresti ceva absolut imposibil de realizat?

In circumstantele date, s-a creat cadrul propice ca sa imi ridic urmatoarea intrebare: "Who's gonna walk ME down the isle?"

57r1ng5 4774ch3d

Oare numai mie mi se intampla sa reflect in paginie blogului franturi de discutii pe care le port cu diferiti oameni? Ce e ciudat e ca par sa am o viziune mult mai elaborata in scris decat verbal. (Daca as vorbi acum cu un HR representative, ar face uber bahzah de mine)...

Ma gandesc ca poate de vina pentru asta e faptul ca nu trebuie sa privesc pe nimeni in ochi when writing, nu trebuie sa ma gandesc ca o sa rosesc, nu trebuie sa astept feedback, nu trebuie sa ma enervez pe mine ca reactionez prost la lipsa feedback-ului, sau, ma rog, la un feedback nefavorabil. In schimb, cand stau de vorba cu cineva, vrand - nevrand, asteptarile cresc, si ma regasesc de una singura, cu ziduri in fata, cu o groaza de temeri, cu fluctuatii in voce si ochi uneori plecati si umezi, cu inima batandu-mi nebuneste, cu mana tremurand pe inca si inca o tigara.

Mi se pare aberant sa ma vad asa. Nu am nici un fel de problema cu a intimida oamenii, negociez la sange daca e cazul, sunt transanta si rece, privesc si abordez discutiile cu un aer de superioritate opulent. Si atunci ma intreb idiot de unde dracu imi vine oprimarea asta, cand se pune problema unei afirmatii atat de banale si de lejere, de altfel? Ma gandesc ca poate ma scuza faptul ca nu (mai) sunt omul vorbelor, ci mai degraba al actiunilor. Insa stiu la fel de bine ca e imperativ uneori sa mai si rostesti una-alta. Si stiu si ca nu e bine sa te reprimi prea multa vreme. As putea foarte bine sa sfarsesc nemaistiind cum e sa spui asta.

Plus ca, dupa cum spuneam mai sus, I suck at receiving no or poor feedback. Asa ca prefer sa tac decat sa aud un "Hai, sictir" (uite, Bogdane, ca te si citez :)) ). Numai ca nu o sa stiu niciodata ce fel de feedback as primi pana nu mi-as lua inima in dinti.

Si daca am toate raspunsurile la problema mea, si stiu exact la ce sa ma astept si la ce sa nu ma astept, oare de ce dracu inca mai am reticenta asta in mine? Probabil ca spitting it out nu ar fi cel mai rau lucru care mi s-a intamplat.

Eh, one of these days. Probably. Maybe.

PS: 1 h3r3by w15h 2 7h4nk b00'5 d33p 5l33p, wh1ch h45 4ll0w3d m3 2 br347h3 4 b17 34513r f0r 4 f3w 71m35.

Mama lor de imperialisti

Io nu ii mai injur pe unguri. Cum naiba sa injuri un oras imperial?

N-a fost chiar bou Franz Josef, a cam stiut ce ia sub aripa. Si bine a facut. Dixit!

Text cam rar azi, din varii motive:
1. Lene
2. Lene
3. Teama ca nu as folosi cele mai potrivite cuvinte pentru a povesti despre Budapesta
4. Nu as vrea sa elucubrez prea mult pe o tema anume, ca mi-e teama ca Horhe , care uploadeaza din aceeasi serie as we speak, o sa emuleze apropiat. Nu ar fi prima sincronizare tembela pe seara asta :P
5. Lene
6. Lista de atribute: imperialist, curat, "spalat" (quoting smn), istoric, gotic pe alocuri, cosmopolit, gazda a reprezentantelor, au Vertu nenorocitii, reflectoare, poduri, clopote, lumina multa, citadela.

Da' e frumos. E frumos foc. Io mai vreau o tura. Mai lunga si fara flip-flops care sa imi faca rani.


PS: Si printre altele, Budapesta tastes like you :-))
PPS: A-HA!!!! Am descoperit miseleste ca Horhe uploadeaza pe alta tema. Ce serios s-a facut, dom'le! Da' acu mi-e si mai lene sa reiau. And YES!!!! Firenze e Barcelona ci sono!!!! \:D/

Believer

Stay away from my dreams, stay away from what I wish, stay away from the pieces of my heart that lie naked before everybody's eyes.

Nothing I share is for free, I never give away pieces of me. Earn them, come crawling when losing them, cherish them. I am a Harry Winston, my dreams are DeBeers and I shall not accept mere cubic zyrconias swirling around any of us. Sparkle like my dreams do, reflect hopes and joys, embrace light and release it into a million different beams, and THEN come talk to me about my dreams.

Until then, stay away. The believer does not accept jewelers around her. I need no polish.

Quotes - part 1

"Let those who love us, love us. And those who don't, let God twist their feelings. And if he cannot twist their feelings, let Him twist their ankles so we can recognize them by their limping."

Ricordi del Cuore

Voi, speranze che sperai, sorrisi e pianti miei.
Promesse di allegria e sogni in cui volai.
Ed il primo spietato amor mio siete per me.
Perduti e persi mai mi appassionai di voi.
Su di voi giurai e mi ci tormentai.
Sembra niente ma il cuore era il mio, poi c'eri tu...
Vento soffierà, la pioggia pioverà,
La nebbia velerà, il sole picchierà.
Ma i ricordi non passano mai, stanno con noi.
Ma che buoni quei baci fra noi.
Forse tu non vuoi smettere mai.
Per vederti mi bastano gli occhi lucidi.
Se ti piace e se ancora tu vuoi
Nel ricordo, anche senza di noi
Tutto torna possibile, anche tu, sei qui, oh!!
Qui nel cuore mio......
I ricordi non passano mai
Eccoli qui.
Sono molto più forti di noi .
Più vivi.

PS: Pentru ca asta m-a obsedat toata seara, si pentru ca ii doresc Laurei sa isi construiasca amintiri frumoase, zi de zi.

PPS: @w1ck3d: j4, 1 n0 17 15n'7 v3ry 5h4rp, 1 ju57 c0uldn'7 m155 7h47 3xpr35510n... :P

The Way You Dream

Appreciation. That's what this is all about. Showing someone the appropriate appreciation. For everything the somenone represents. Do we ever do that? Do we have any idea how to do that?

How's now for starters?
How about making it flamboyant and flickering?

This is the appreciation I show today.

If non-compliant, please address the upper council. I may not give a damn, but then again, I may be up for suggestions.

One more thing, target of my appreciation:

I love the way you dream
I love the way you dream
I love the way you dream

Quod Me Nutrit, Me Destruit

Unlike everything I always knew, unlike every presumptuous supposition, against all odds, that which feeds me, DOES destroy me.



Cand te lansezi pe o anumita orbita, nu te mai poti opri. Micile victorii zilnice nu fac decat sa te hraneasca, perdantii care cad step by step iti potolesc setea, privirile languroase iti incalzesc pielea, desi stii foarte bine ca nu esti decat aparenta unui compozitii instabile de temeri, dorinte, focuri si sentimente.

Autocontrol. Asta e tot. Asta imi face capul sa ticaie, asta imi tine pulsul la o rata normala, asta imi opreste inima sa imi sparga pieptul la 17:35.

Asa ca ramanem la forma de prezentare superflua, care insa pare sa aiba priza. Rosu frumos pe dinafara, ca nu se prea obosesc oamenii sa iti vada pistilul, frunzele sau spinii. Asa ca fericiti cei ce se uita mai adanc, poate ca e mai mult decat un rosu sangeriu, brazdat pe alocuri, si cu textura moale.

Being Me

Doua fire epice complet diferite, care insa ma duc in aceeasi directie. De cand am devenit scary?!

Scenario no 1: Ma dau in vant dupa lensuri. Fie ca sunt in fata sau in spatele lor, m-am indragostit iremediabil si definitiv de ele. Output-ul e uneori foarte misto, alteori ma dezamagesc pe mine insami. Well, de data asta mi-a placut ce a iesit. Sergiu a facut o super treaba. Joint effort, chiar mi-a placut. Then the copycat comes around. Si ma intreb acu ce sa fac? Sa ma amuz? Sa fiu flatata? Sa ma enervez? Fuck, mult prea multa tevatura probabil. Insa da, nu pot sa nu ma intreb: creez presiune asupra oamenilor? Ii sperii?

Scenario no 2: Discutie la ore tarzii cu un tip destul de cu capul pe umeri de felul lui. Om la locul lui, cu "nevasta", copil, extrem de lucid si de o inteligenta foarte fina. Alunecam usor catre discutia despre ce vor femeile, ce vor barbatii, ce anume cautam in partenerul nostru, ce le panicheaza pe femei si ce ii sperie pe barbati. Si tocmai cand imi spuneam: "Doamne, uite unul cu care pot sa port o conversatie mai lunga de 5 minute, fara sa o ia la fuga", dragul de el imi spune: "Stii, tu esti genul de femeie care inhiba. Pana si pe mine." Asa ca again, creez presiune asupra oamenilor? Ii sperii?