Decret

Starting point: nu sunt much of an animal lover. Probabil ca daca voi avea o casa, o sa am si un caine. Si o sa fie mare si frumos. But then again, papagalii de exemplu nu sunt punctul meu forte. They just seem dull.

Long story short, s-a gandit granny, pe care o absolut ador, sa ii faca maica-mii cadou un papagal. Buuun. Maman, suflet mare dupa cum o stim cu totii, s-a gandit ca nu poate sa stea bietul mascul fara pereche. Asa ca Charly a primit-o pe Coco. I'd rather go for Cocolina.

Ma rog, neesential pana aici. Intr-una din seri, fumand linistita o tigara, ma uitam la disperatii astia doi. El, intr-o forma de zile mari, se gudura pe langa ea. Cu o perseverenta demna de remarcat. Ea, pe de alta parte, pe langa ca l-a batut de i-au mers fulgii literally, pe urma nici nu l-a mai bagat in seama. Si ma gandeam stupid: "Ce naiba face asta pe inabordabila? In fond si la urma urmei, in mediul in care se afla, nu e de parca ar avea vreo alternativa mai buna!" I mean, common, ce draci de asteptari poti sa ai intr-o colivie in care mai e inca O fiinta langa tine.

Am trecut cu vederea meditatia aceea de cinci minute. Insa ieri mi-am amintit de ea. Si ma gandeam cat de tipic feminim se comporta pana si papagalita aia. Se codeste, face pe inabordabila, da din coate (ma rog, aripi...), cauta altceva. Bah, da' proaste mai pot fi femeile! Ce mama dracu suntem atat de nemultumite si pretentioase? Nu e de parca ni s-ar oferi foarte des sanse.

Astfel incat concluzionez: Fetele, e cazul sa incepeti sa va apreciati barbatii la adevarata valoare.
Ce ar fi de azi inainte sa le aratati second by second cat de mult ii apreciati, cat de mult inseamna pentru voi, cat de mult ii iubiti si cat de recunoscatoare le sunteti. Pentru tot ceea ce sunt, ceea ce fac, pentru ca exista.

Thank you! :X:X:X