Frana si de la capat?

Ne trece timpul prea repede, si habar nu avem ce sa facem cu el. Ne trec secundele si nici macar nu ne dam seama. Pana ne desteptam noi din crunta reverie in care ne azvarlim voit, rotile incep sa nu ni se mai invarta la capacitate maxima, sabotii de frana par sa fi ruginit, si viteza maxima admisa pe sinele noastre scade dramatic. Nici macar atunci nu cred ca devenit perfect constienti de cat de mult si de intens ne irosim viata, cat de neglijenti suntem si cat de aroganti. Nu am sa imi reincep discursul ala vechi cu "mergeti acasa si spuneti-le celor dragi cat de mult ii iubiti", insa, in sinea mea, stiu ca asta am de facut. Stiu ca nu am timp de pierdut, stiu ca daca nu ma trezesc acum, s-ar putea sa fie deja prea tarziu. Am atatea lucruri de facut inainte sa trebuiasca sa ma supun limitei de viteza...