love of my life

nu am idee cum au inceput sa curga randurile astea. m-a lovit dorul, de fapt. dorul de persoana care acum e atat de departe de mine... stiu ca ar trebui sa o simt aproape, stiu ca e mereu langa mine orice as face, insa totusi, e atat de departe.

ne despart niste kilometri, destul de multi la numar uneori, alteori par la o aruncatura de bat. dar e de parca ar fi tot timpul aici, e de parca astept din moment in moment sa ma sune, sa imi sune la usa, sa ne intalnim, sa o luam la pas pe strazi, fara vreo tinta anume.

imi lipseste atat de mult uneori, incat ma sufoca. imi lipseste sa ii spun "I love you", imi lipseste sa ii spun "You mean the world to me", imi lipseste sa ma tina de mana, sa ii plang pe umar, sa ma sprijine.

astept in fiecare zi cu sufletul la gura, astept sa mi se spuna "asta e ziua cand vin acasa". si ziua nu mai vine.

I MISS YOU!!!!